Andrei Eden

dumnezeu își pune mâinile la ochi de fiecare dată când mai cad în genunchi și-mi întind mâinile spre un cer gol tu nu faci decât să umflii baloane de nisip stingi țigări în scrumieră și stai

* mint că iubesc și mă simt atât de bine ca atunci când am dat prima muie sprijinit de ușa liftului eram fericit oh baby ți-aș spune multe dar tăcere e în mine flori cresc pe suflet și

îmi mai aduc aminte de ea câteodată de parcă ar fi vioara ce mă inspiră pe mine mă naște și mă adoarme dar pleacă mereu înainte ca eu să mă trezesc o mai confund cu o altă fată atunci când

eu trăiesc acolo unde se dezlipesc norii plouă doar când plâng iubesc mult în august iert și merg mai departe tu trăiești între două lumi paralele în una mă iubești în alta mă urăști nu

începe și se termină cu tine o zic cu un suflu de adrenalină gen drum n bass așa e începe și se termină cu tine pot să o repet de o sută de ori și tot nu înțelegi asta ascultă nu sunt genul

știi era blonda aia de la etajul doi ce-i trimiteam sărutări cu praștia ce-mi zburlea părul când o mai auzeam cum povestește despre ea și priveam atent cum își umple plămânii cu tutun cum

fata asta de care m-am îndrăgostit acum puțin timp mi-a spus că știe ea pe cineva care mi-ar umple golul din piept ca o betonieră cu iubire aștept sunt singur de aproximativ o oră de când

e frig mă ascund mereu sub pielea asta ce-o numesc casă când mai pleacă câte una tiptil din viața mea uită să ridice jaluzelele și să ude florile ultima a uitat să mă sărute de noapte

* azi doar sufletul îmi alunecă prin casă însângerat stă cu mâinile în sân capete reci lovesc podeaua e duminică și miroase a mort în mine mâine vine repede la fel cum ai venit și tu de