xo

strofă mi se pare cea mai reușită, înjuratura de un farmec exotic concură la o analogie comic-tragic, vulgar-duios (poți/s-o uiți/sunt gol în suflet) e de remarcat și «azi am tras fermoarul cerului/ beznă», atunci când natura ia forma suferintei eului
-nu îmi place analogia piele-casă, «când am închis ochii/și am mai murit odată»,«ceas defect în inimă», imagini tăbacite în discursul liric actual, și nu numai
-poemul mi-a atras însă atenția și ma simtit nevoia unui semn
-o seară frumoasă

Tudor V.

Eu sunt de acord cu \"mă ascund mereu sub pielea asta/ce-o numesc casă\", mă duce cu gândul la omul singur, fără un loc în care să tragă sau loc pe care să îl tragă cu el ++ omul-melc aici fără cochilie.
Textului îi mai pot fi aduse bineînțeles îmbunătățiri la nivelul metaforelor, dar în mare e plăcută solubilă și emotivă

(...)dar în mare e plăcută solubilă și emotivă imagistica, am vrut să precizez. Dintr-un motiv necunoscut s-a șters ultima parte.
cele bune,
Cătălin