burial

am citit si textul precedent, care, pieptanat un pic, e clar de prima pagina, si nu de atelier. spune ceva mai multe decat nu putine texte care nu ajung la atelier.

cat despre textul asta, pentru ca si el e periabil, eu il vad asa:

fata asta mi-a spus
că știe ea pe cineva
o betonieră cu iubire

aștept sunt singur
de când ultima ceartă
s-a stins cu tot cu femeia
pe care nu o mai

fără dar și poate
nu dorm nopțile
și mor încet
sub cearcăne mov
ca tenișii tăi.

am eliminat indragostirea, deja e iubire mai jos, ambele sunt exces, devin sirop prea sirop, am eliminat golul din piept, acre e cliseu, mai ales in context

am eliminat explicatia care lungea inutil acolo, la cearta si l-am eliminat pe iubeam, pentru a lasa acolo o suspendare si pentru a evita repetarea iubirii, care sufoca, intr-un text asa scurt

ioar post negru la capitolul fericire e pretios, e de catedra, e de eseu paseist, asa, ca ton

scriu adevar e emfaza inutila, de asta am eliminat

si e inutila pentru ca sfarsitul e frumos, simplu, are imagine, adica fixeaza, intr-adevar, ceva

nu e chiar rau textul.

si am uitat, deseori uit...

am uitat sa zic de titlu. adica ma intreb de ce nu e in romana. textul nu are nimic in el (pe fond, ca atmosfera, ca limbaj samd) care sa trimita la spiritul anglo-saxon sau american, incat sa se justifice titlul in englez.