Andrei Dumitrescu

E deja un gând vechi ca inimile nu sunt singure niciodată, (fiind perechi) una în lumea scurgându-se înainte si una in cealaltă reușind aproape sa fie săruturi ratăcite printre urechi pe la

Nu am sa ma duc la culcare in seara asta pentru ca nu vreau inca sa ma trezesc din tine...

Twinkle twinkle little star who\'s the closest from the far, Twinkle twinkle in my brain who is there for me to blame, Twinkle twinkle little star who bears the love of me as skar, Twinkle

Te strig cu strigatul unei pietre blocata intre sapte si noua. Cu toata caldura nediluata a unei vetre aprinsa de dimineata, de dimineata cu racoare, melancolie si roua, Te strig... te strig

Zei în putrefactie urcând Usor-usor spre stele Îmi zac sub lacrimă, sub gând, sub umbrele stinghere.

Mă culc cu ea trezindu-mă cu ea, Ea curge ca o rană iscată pe ramuri de talangă, Ea plânge ca o lacrima armată cu piedica sucită ca fractura unei vrăbii în vârful de falangă, Mă culc

Usor se lasa blandul ca o cuvertura peste ochii nostri ganditori si peste a noastra gura, Hadul, usor se lasa precum un fir de culoare intr-un cuget stramtorat de melasa, Si ramanem

Banal Paris, banal, cu suflet de cal... Eu sunt mort iar tu nechezi, iar tu nechezi, iar tu nechezi, tu nechezi, tu nechezi...

demons take me higher aching in my chest rising up the liar resting his lips on my nest, far away dreaming breaking out from its egg the left arters bleeding crossing heart over

dansez cu mine insumi prin noapte, maine trebuie sa ma scol la sapte dar cine mai pune la socoteala si somnul in marea ecuatie a visarii, unde omul ce sunt se ridica pe varfuri crezand ca va

sunt precum hainele unui inger despuiat agatate intr-un ciot de lumina, Sau precum odraslele timpului spart sub luna plina. Nu exist decat pe jumatate, atata doar cat talpile mi-au fost

Stii că nu si stii că da, Stii că tu si stii că ea, Stii că noi si stii că voi, Stii că ploi si stii că doi suntem noi eu si cu tu, acum atunci, acum acu\'.

Ei toti sunt o umbra. Umbra mea peste frunze umbra mea printre stele printre iluzii printre culori, Umbra mea printre viziuni si moarte. Ma catar pe liane ce leaga paradisul de franturi

Trebuie sa te fi iubit pentru ca de fiecare data cand eram langa tine gandurile imi erau nu ravasite ci cu totul in absenta.Iar universul zau daca nu era acelasi...

Scancetele Parisului sunt auzite numai de prietenii mei, pentru ca Parisul in noaptea asta plange prin mine. Sunt toata melancolia Parisului in seara asta. Tot dezgustul de oameni; Sunt tot

Cu un ochi plângând și altul râzând Stau rezemat pe culme La capăt de rând. Aicea e tăcere -și eu câteodată- undeva după atmosferă și litosferă și stratosferă cu iubirea mea

ce-si tine ea in palma? vidul unei roti ce invarte o inima in jurul unui zambet... in a ei palma... un cantec pierdut de sinteza abstracta a ultimului suflet... pe mine.

1.Nu amestecati lucrurile superficiale cu cele profunde. 2.Nu fiti altceva decat sunteti. 3.Nu faceti nimic fara constiinta intamplarii sale. 4.Nu va lasati ucisi de prejudecata ! 5.Nu folositi

Am aripi de hartie creponata, am silabe de vata... Am ganduri lungi cat liniile de tramvai ale lui 34 traversand tot orasul am dansuri salbatice pe raze de luna, de care nu ma mai satur, Am

Cânt si dansez din vechiul corn împietrit în jurul oaselor mele sfărâmate, acum renăscut din sângele ce mi-l torn pe buze cu privirile abandonate desarte, Aritmic ca dunga unui fulger printre

Ei mor cu totii pentru că sunt muritori. Noi trăim cu totii pentru că suntem trăitori.

Hai sa mergem sa ne pierdem timpul, Sa-l ucidem,asa cum nimeni n-a mai facut-o Niciodata. Sa fugim de el,pana ce Ne va pierde urma pana ce ajungem noi sa fim in spatele lui, Vanandu-l. Sa ne

Am spus \"ce minune este sa fii\" dar nimeni nu parea sa ma asculte... era seara, Era racoare tare afara si toti erau preocupati care cu mersul, care cu rasul care cu neatentia, cu

NUmai pe timp de noapte sunt eu insumi. In orice alt fel de timp, doar o umbra vanandu-si fantoma printre anchilozatiile secundei.