Poezie
Porunca
1 min lectură·
Mediu
De Singur
Intoarca-se Timpul
Sa te nasti pentru mine.
Ai fi putut sa-mi iesi din suflet
Luminand camara ametitoarei nemiscari.
Felinarul pare-mi-se intrebator se stinge
Tu vino si aprinde-l din soare,
Tinand o ultima noapte plapanda
In brate.
Arunca-ti inima la mal.
Eu sunt pescarul.
Nu-ti fie teama de fiii marii,
Voi sta cu pieptul deschis
Inghitind dintre valuri
Si inimi si pietre.
Sunt capatul firii
Si-acum cand se termina lumea
Intoarca-se timpul sa te nasti pentru mine,
Din moarte si chiar prin mormantul
Deschis catre ceruri.
Te simt
Ca o-mbratisare strivita-ntre doua secunde.
Mi te tradezi nefiind
Cu chinul dorintei de-a fi...
Intrezaresc un trup,
Copiii plimbarii mele bezmetic spre tine.
Cata moarte... la fel de putina
Pentru ziua secundei in care nu vrei
Sa nasti pentru ziua de maine,
O parte pierduta,
Un capat de ora,
S-avem a-nnoda sarutul
Prin care dorul
Va creste ca painea necoapta din mine.
Ma trec dureri si chinuri...
O alta se naste
Si miros flamand fara-astampar
Coaja din care ai fi putut
Sa te nasti pentru mine.
013847
0
Excelentă imaginea pe care ai redat-o prin versurile:
S-avem a-nnoda sarutul
Prin care dorul
Va creste ca painea necoapta din mine.
Frumos poem! Te voi reciti.