Andrei Asiria

Peste tot umbla moartea, suvitata-n stihii de ceata Sunt atat de multe ferestre incat nu stiu pe unde sa primesc lumina ta Ma joaca intre degete ruginite pamant si cer si vant Sunt dumnezei ce

Au adormit gandacii cuibariti sub piele, Nu ne mai rontaie caldura trupului Se-ncolacesc zabrele de plastic peste aburul amintirii - le-au crescut spini de gheata verde - asa ca zgariate

sub pleoapa, intre gandurile mele ploua in tampla ta se face noapte si nu te doare dimineata care nu va fi a noastra clipele care plang printre degete de scrum de ce nu te doare causul palmei

nu mai imi curg fluturi prin vene moliciunea carnii s-a crispat a tipat surasul a ramas agatat in coltul oglinzii iar “te iubesc”-ul…putrezit si ranced… …undeva sub pat au incetat sa zbiere

umoarea sticloasa a unui vazduh invechit (secat de lumina si aripi) se scurge docil pe-ntinsele desfasurari arhitecturale – asimetrie de sange si carne si soapte -felinar scancind sub pleoape

umoarea sticloasa a unui vazduh invechit (secat de lumina si aripi) se scurge docil pe-ntinsele desfasurari arhitecturale – asimetrie de sange si carne si soapte -felinar scancind sub pleoape

Lacrimile murdare ale noptii cutele umbrelor verzui zvacnind duios sub pleoapa inchisa Crispare Bolovanoase secunde incovoiate molatec Uitat in colt, ingerul necesar rupandu-si coastele

“Aud material plangand..” cu urechile-ncoltite sub tampla metalica a osemintelor noptii prin radacinile-mi cu cinci degete smulse de sticla (oglindesc bataile inimii sub cer de calm si

Culoarea zvacnind in scursura de noapte ramasa pe coltul drept al pernei taiate perfect geometric, dar tulburata de tresaririle concentrice ale somnului obrajii scortosi ai