Poezie
necuvinte sacre
1 min lectură·
Mediu
Lacrimile murdare ale noptii
cutele umbrelor verzui zvacnind duios sub pleoapa inchisa
Crispare
Bolovanoase secunde incovoiate molatec
Uitat in colt, ingerul necesar rupandu-si
coastele translucide sau sufletul pur
in pietroasele unde – plamani scofalciti-
de gand scortos pe aripa cruda de var
privirea trista ucide
visul zburatacind intre doua inimi- amar
Musca ruginita de ploaie strivindu-si
iluzia carnala ce doare
Oboseala sticloasa de pa aripa prafuita
se prelinge pe cruci lemnoase de ceata
radacini de copaci batrani,
striviti de timp
dar stransi la piept de satane
turbat si cald
inchina-te si-adormi
descantecul obsedant al abandonului in sine
in varstele de-atatea feluri ale clipei nenascute
Peretii cazuti peste trupuri ovale-
rasuflarea frige sau a luminii sudoare
paianjenul copt sub rana adanca de sare
saruturi
rasturnate in arcuri frante
lunecate pe obraz.
001876
0