Andrei Andrugia

frumoasa sangerare a Miresei, cea care asteapta cu candela aprinsa.

Da, superba surprinderea neclintirii in fata ispitei. Imi amintesc un proverb oriental, fara referinte livresti, o sa cercetez exact de la cine vine. Era ceva in genul: \"cea mai puternica sabie este cea care nu iese niciodata din teaca\". Atit m-am priceput sa spun si poate ca si atit e de prisos... .

Cu admiratie,

Am dat si eu degraba fuga pe poezie.ro sa gasesc ceva asa, ca pentru mine si uite ce vad: limbaj lichid, inovatie ludica, apropiere de universal... poezie.
Din punct de vedere tehnic nu stiu ce ti-as putea reprosa, poate doar aparitia prea brusca a cunoasterii in contextul poeziei, sau mai bine zis, numirea \"pe nume\" a cunoasterii... .
In rest, mi-a placut mult poezia, in totalitate.
Felicitari! daca se poate spune asa...

Foarte bun poemul in opinia mea, desi se simte incercarea de alungare a unui oarecare arghezianism. Onirismul se impleteste de minune cu povestirea si cu lirismul impins spre extremele meticulozitatii.

P.S.: \"ce-mbatiseaza\"/ asta e asa
pentru text

Imi place textul tau, poate pentru ca mi-a amintit de poemele religioase ale lui Ghelasie Gheorghe, parca ar fi o varianta feminina care pune si caldura neconditionata a inimii intre cuvinte.

E cald in poemul tau, chiar daca nu este unul dintre acele poeme care sa revolutioneze cu ceva, mai mult, desi ar putea fi inclus in categoria literara cel mai des intalnita, careia nu-i gasesc o titulatura adecvata; mie mi-a placut si am crezut ca ar fi de cuviinta sa-ti transmit acest lucru.

Spor la simtirea cuvintelor!

Mi-a placut mult modul de expunere a temei, oarecum inedit in firul versului.
Cred ca nu gresesc cand ma gandesc la acesti zei-ciuperci care constrang ca la niste capuse ontice.
Cat despre omul-con de brad, ei, aici ma inclin si eu pe cat imi sta in putinta...

mai c-ar vrea sa se porneasca
toata ceata ingereasca
om tinand de mana inger
om tinand de mana om
si adasta si porneste
si porneste si adasta

ba-i lumeasca, ba-i cereasca
tinereasca-mbatraneasca

Ce am vazut aici? Un soi interesant de limbaj poetic, un limbaj care se muleaza pe cititor atat de bine, incat acesta simte realmente universul umbrei in care este deopotriva stapanitor si sluga.
Inca nu imi dau perfect seama daca este vorba de o dedublare tipic dostoievskiana sau doar o cearta magica ce-si trage seva din riturile de constructie ale vechiului nostru popor(sau poate se realizeaza o simbioza intre cele doua).
In orice caz, Florian Silisteanu imbina cuvintele frumos si reprezinta, zic eu, o gura de aer sanatoasa.