Andrei Andrei

in punctul asta iau o pauza de vreo 3,4 ore ca sa-i dau ocazia distinsei Cristina Ispas, cea care m-a acuzat de dispret la adresa analizei de tip feminist a literaturii, ca sa-i dau ocazia, deci, sa ne explice ea noua de ce poezia dumneavoastra e cit se poate de corecta din punct de vedere politic. Nu de alta dar ea, foarte buna prietena cu o doctoranda in gender studies, si-a expirimat opinia ca textul de mai sus este \"o poezie absolut superba\". Pina atunci ma sui pe botul tractorului, imi aprind o tigara cu un gest firesc, vechi de cind lumea, si astept privind lanurile de floarea soarelui...

despre inexistent. Ceva in genul lui Parmenide?
Ma rog, cum vrei. Insa eu nu ziceam ca stilul e samanatorist: ci viziunea asupra rolului iubitei. Cu tot respectul, poti sa ma contrazici?

ca minuiesti perfect anacronismele din moment ce tu insuti esti unul. Asa ca te rog rezuma-te la text, cum si eu am facut-o!

asa am aflat ei eu ca o femeie frumoasa nu poti gasi altundeva decit la circ. Concluzia fireasaca ar fi ca una desteapta nu poti gasi decit la balamuc, pentru ca acolo am auzit eu ca se poate gindi, naucitor, cu degetele de la picoare.
Trecind peste nefericita sintagma, remarc expresii cit de cit originale si filosofia samanatorist care-i rezerva femeii rolul de procreatoare, asociind-o fireste cu natura. Adica vechiul descintec \"stai muiere tu in zid/sa compun si eu un lied\". In acest fel poetul isi rezerva un rol de leader si, prevazator ca tot omu\', ii cinta iubitei dorintele sale. Rostindu-si gindul franc, exista riscul ca ea sa nu se lase...

1.
furtuna mirsoind a mingieri
dezordonate
adasta in crestetul zarii
din nori cu poale
de lumina
se vor desface
ploile timpului

noi nu vom mai fi
decit un rosu mac

crescind pe cimp tirziu.

2.
in aer de clopote lichide
ameteste o pasare calatorare
ai dat-o in palmele invizibile ale lui Dumnezeu
ai invatat-o drumul acasa
acum te intrebi: se va intoarce cu ravasul oare?

3.
pasii tai infloresc
prin zatul vulgar
al multimilor duminicale

in limba dezordonata a strazilor
tocurile tale imi cinta
un inteles treaza

umbli pentru a renaste in mine


4.
dealuri prelinse in verzi arcuiri
le intrebi cu privirea
intinsa pe spate cerul ti se prabuseste in suflet
plin de pasari albastre

intr-un tirziu te trezesti
pe malul unei ape cintatoare

Si uite asa as putea scrie eu un volum de versuri de tine in 30 de minute daca nu m-as plictisi. Iti place?

asta atinge perfectiunea. E atit de frumoasa incit nu se mai poate spune nimic despre ea. Poate fi doar citita ori eventual se poate fantaza pornind de la ea. Bineinteles, mie personal frumusetea ei imi ramine ascunsa si am ajuns la concluziile anterioare citind comentariile celorlalti.
Lasind gluma la o parte, si vorbind cit se poate de serios, te intreb: nu te tulbura ca in siajul de comentatarii pe care le lasa in urma poeziile tale nu prea gasesti doua propozitii la rind care sa spuna intr-adevar ceva ci doar suspine duioase, dulcegarii si, cel mai la indemina cite un citat?

dumneavoastra va bateti joc de mine?! Imi aruncati asa, din goana calului, un \"Esti copil!\" care sa-mi sugereze o misterisoasa maturitate literara pentru ca astfel sa vizitez ceea ce recomandati dumneavoastra. Si uite asa ajung eu sub textul acesta care va place atit. Nu e nici macar copilaresc, e infantil!
Versiunea vi se pare reala?! Cotidiana?! Dar in ce realitate traiti dumneavaostra, in ce cotidian? \"Love story\", asta e reperul dumneavoastra?! In cazul acesta n-am decit sa va rog sa nu va mai bagati nasul unde fierbe oala, scutiti-ma de observatiile dumneavoastra precoce.

sensul a ceea ce te-am rugat eu era urmatorul: daca ceva din ce scriu ti se pare ca da de gindit sau dimpotiva ca e prost, sa-mi spui, si nu sa comentezi neaparat orice scriu eu. Eu incerc mereu sa scriu pentru cititori si le-as fi recunoscator daca ei mi-ar semnala atunci cind reusesc ori cind bat cimpii.

sa comentez, cum ti-am promis. Dar ultimile sunt personale, ariticole...

cite pot fi intilnite in poeziile romantiosilor tardivi se regasesc si in prezenta productie a Andei. Avem din belsug cuvinte ingredientele oricarei melodrame (tirziu, invins, lacrimi, alta viata, tacere, vise, iubiri etc), rima facila (fi/zi, viata/speranta, tacerea/durerea, seara/moara), cugetarea rizibila (\"Poate, le e scris a fi/Boabe-n roua de o zi!\").
Remarcabile sunt patru versuri: \"Se vor îmbãta cu vise/Din iubirile nescrise/Si temându-se sã moarã/Vor dansa întâia oarã.\" Cum se produce asa ceva? Nimic mai simplu. Se aduna la un loc citeva lacrimogene (\"vise\", \"iubiri nescrise\", \"teama de moarte\", \"dans\", \"intia oara\") sunt turnate in rime lejere si gata delicateta. Si uite asa domnisoara doamna Anda Andries invirte manivela banalei flasnete poetice, producind versuri de oracol scolar, si lasind in urma sa o trena de admiratori dispusi sa inchida ochii la cintecul sirenei. Bravo Anda, tine-o tot asa, e super inteligent, delicat si profund.

O data pentru ca nu sunt nici pe departe specialist in psihologia creatiei, a doua oara pentru ca probabil nu exista retete.
Am sa incerc totusi sa-ti spun cite ceva vorbind uneori poate mai mult despre mine decit despre tine. O coincidenta fericita ar putea face sa fie vorba despre amindoi.
Un eseu filosofic este obscur atunci cind trebuie sa-ti sfarmi creierii ca sa intelegi ce a vrut sa zic autorul. O poezie e obscura atunci cind cu nici un chip nu poti sa-i simti lirismul. Ce vrea sa spuna poetul e important abia dupa aceea iar de multe chiar nu e important deloc.
De exemplu in poezia ta: prima strofa este splendida, desi care ar fi semnificatia? M-am intrerupt ca sa o citesc inca o data. Foarte, foarte frumoasa. Si cind spun asta nu vreau sa spun (niciodata nu o fac) frumoasa in contextul siteului ci frumoasa printre strofele frumoase pe care le-am citit.
Apoi ce urmeaza? O idee pe care vrei sa o faci inteleasa. E un fel de mixaj intre sentimentalism si fragment dintr-un manual de utilizare care se incheie magic (\"acum nu pot sa ma dau de trei ori peste cap\"). Toate pe o ideea pseudofilosofica (alienare?):\"in fiecare dimineata ma nasc de doua ori\". Lirismul e obscur, ideea e obscura.
Nu sunt nicodata radical desi de multe ori par. Ideile zise filosofice pot sa apara in poezie. Dar ori ele sunt exprimate limpede pentru a sustine conexiuni intre elemente poeziei, avind rolul de asamblare, ori sensul lor ramine ascuns, greu de descifrat iar versurile construiesc ce-uri poetice care sa redea misterul acelei idei. Ca o exemplificare la primul mod poti citi Borges (chiar daca nu e poet) ori Cartarescu sau Stanescu sau Ioan Es. Pop. In a doua privinta exmplar mi se pare Ion Barbu, care imi place atit de mult incit ti-l si citez:
\"Pendulul apei calme generale,
Sub sticla sta in tarile de jos,
Luceferii marini suiau in cale,
Salciu muia si racul fosforos\"
Bineinteles, am schematizat si cele doua moduri nu sunt mai niciodata pure, apar in amestcuri de diferite grade.
Cum se rateaza insa (tu cam ai ratat dupa prima strofa...)? De aici speculez. Poetul (poeta) crede ca despre teme profunde cum ar fi moartea sau criza de identitate, trebuie sa se scrie cutremurator, fierbinte. Si atunci impaneaza eprimarea unei cugetari simple (De exemplu \"totul e trecator\") cu tot felul de poetizari sau dimpotriva transcriu pur si simplu cuvintele mari in poezie crezind ca au si contaminat-o in felul acesta de gravitatea temei. Tu procedezi in primul fel, cred eu.
Ce ar trebui sa faci? Mie unuia imi pare greu sa cred ca exista prea multi oameni in ziua de azi care sa se raporteze tragico-filozofic la realitate. Si pina la proba contrarie consider ca tu nu esti printre cei putin, cutremurati intr-un mod autentic si intr-o maniera filosofica de marile teme. Nici eu nu sunt. Dar poti sa fii enorm de mare, cutremurator de mare in temele mici. Daca vrei sa o faci, daca iti cauti sinceritatea specifica (nu e deloc aceeasi cu sinceritatea naiva ci una calculata), daca ai noroc si talent poti fi enorm (nu-mi place cuvintul dar intelegi tu ce vreau sa zic) scriind despre lucruri mici. De exemplu: Simona Popescu. Nu cred ca se refera explicit pe undeva la moarte, la alienare sau mai stiu eu ce. Are de exemplu o poezie care se numeste \"Profu\" si cita meditatie, diperare, indirjire, optimism si disperare pune ea in poezia aia care e si despre moarte!
Ca sa nu ma lungesc: prima strofa este despre sentimente confuze legate in mintea ta de momentul treziri. Semnificatia e obscura insa lirismul limpede ca lumina zilei. De ce sa explici mai departe? Trebuie sa ai incredere in cititor. Fara el nu poti face nimic. Tu trebuie sa pui o parte in asa fel incit sa poata pune si el o parte. Am un prieten, nu e specialist in literatura, e amator, de profesie este inginer, care mi-a spus o data: \"Nu-mi plac poeziile care nu depind de mine\".
Inchei sperind ca ti-am fost de folos.

ca ti-am spus mai demult ca scrii prost. Nu-mi dau seama daca ai evoluat, daca m-am inselat eu atunci sau daca ce am citit a fost doar un accident. Ti-am citit ultimile 4,5 poezii si am gasit in ele suficiente note de originalitate. Acum, la cit ma pricep, mi se pare ca nu ai de ales: trebuie sa scrii cit mai estetic renuntind la expresile luate de-a gata (copii nenascuti), la orice pretentii metafizice si la temele astea scrise, descrise si rasdescris in care te complaci. De ce nu descrii tu simplu pur si simplu cit de frumos e un coafar, de exemplu? Iti dai seama, bucle taiate, mirosuri tari care pe strada vor fi atit de suave, naturalete trucata sau dimpotriva artificialitat exacerbata etc? Fa-o asa, clasic preclasic cu raze bachiene lacrimind. Si ca tot veni vorba tu realizezi ca versul asta e frumios tocmai pentru ca in muzicile lui Bach nu se plinge sau a fost numai o naivitate fericita?

renunta la invocarea continua a acestui totem al tau, bursucul. E suparator si infantil, ca si cum ai vrea sa-ti dai singura o porecla.

alegi sau inventezi un titlul cum nu se poate mai haios si mai promitator; incepi poezia si o iei ba in sus ba in jos. In atitea directii ca nici nu stiu ce sa-ti scriu. Cel mai mult m-ar interesa cam ce crezi despre cititorii tai atunci cind imediat dupa \"carnii golite\" adaugi \"de moarte\"? Sunt ei prea retardati ca sa puna si de la ei? Ori ti se pare corect ca nici ei sa nu faca cine stie ce efort intelectual din moment ce si tu te complaci in solutii facile: \"Anul acesta se afla sub semnul Calatorului\". Dam pariu ca daca stergi versul intelesul poeziei ramine intact?
Nu m-as fi deranjat sa scriu comentariul acesta daca n-ar fi fost:
\"cu privirea plecata, pe care abia daca indraznesti sa o ridici
anonim: linistit, cu vorbe soptite\"
si doza placuta de vag care inconjoara miezul acestei poezii. Mai gindeste-te la ce scrii. Dar nu prea intens ca sa nu strici exact ceea ce are mai bun poezia ta: gratuitatea.

Imi plac textele tale, nu foarte mult dar imi plac. Pe asta insa nici nu l-am citit. Ma scotea din sarit cand le scriai cu albastru dar acum cu visniu?! Abia astept sa le scrii cu Alb, cred ca asta urmeaza.

citit in dimineata asta citeva poezii, scrii bine dar parca lipseste ceva, nu stiu exact ce. Poate pornesti de la o idee poetica si apoi nu faci altceva decti sa o diluezi tehnic? Poate ai vrea sa scrii altfel dar ti se pare ca trebuie sa te apropii de un stil acceptat deja? Nu stiu, tu sti?

banda asta a lui Mobus, cum ii spune personagiul tau, mi se rasuceste si mie in cap, ba la stinga, ba la dreapta, mirindu-se cum dracu scap dintr-o singura dimensiune? Si uite asa, rasucit invirtit, mi se face si mie a propozitie fara fraza...

\"Pai si cum aflam codul sau personal\". Nu ar fi mai bine:\"Pai si cum ii aflam codul\"? Frumos.

lui d.c. genuneanu

Nu-nteleg din ce insiri
Care-i cauza de te miri:
Nu aflasi din epigrame
Ca-i frumos pe multe game?

ti-am spus eu sa renunti la vreun text?!