Andrei Andrei

Draga Virgil,
Dovezile mele or fi ele subredele. Ale tale insa nu sunt deloc.
Imi spui ca nu pricep. Te rugasem doar sa-mi spui ce ti se pare veninos si batjocoritor, iar tu te-ai apucat sa insiri vrute si nevrute. Sa faci consideratii oftalmologice despre mine. Si acum te-ai imbufnat. Sa-ti fie de bine, eu unul am inteles tot.
Spui ca sunt plin de mine. Iar nu dai nici un argument. Imi imaginez ca observatia ta este legata de afirmatia ta ca ma pricep mai bine la democratie decit tine. Iti amintesc, insa, ca eu am facut-o dupa ce tu te-ai declarat prea avansat pentru Romania. Acum, spune-mi, daca eu sunt plin de mine fiindca ma consider mai bine pregatit decit tine,tu cum esti cind te declari superior unei intregi tari?
Imi vorbesti despre nu stiu ce coborire. Eu nu am afirmat decit ca pari timpit. Nu mi-as fi permis nici atita daca nu ai fi declarat ca in mod voit te exprimi timp. Mi-ar fi fost frica sa nu fie adevarat.
Cit despre morala, ce sa mai spun?
Te du cu ceea ce tu numesti inteligenta si rectitudine morala, dragul meu.

TÂMPÍT, -Ã, tâmpiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Prost, idiot; nerod, stupid, tâmp (1). ♦ Buimăcit, năucit, amețit, zăpăcit. 2. (Înv.) Tâmp (2). – V. tâmpi. (DEX 98)

Draga Virgil,
iata argumentele.
1. Esti ipocrit.
Te-am citat: „Fiindcă nu știu dacă e mai idioată poza sau purtătorul ilegal de creier care și-o însușește” și apoi ți-am spus că noi suntem cei care ne-o însușim. Tu te prefaci că nu înțelgi că poza ne-o însușim și nu expresia: “purtator illegal de creier”. Asta in timp ce te declari adeptul unui dialog civilizat. QED
2. Nu ai un comportament democrat
Te arăți jignit de articol și fotografie iar cînd te întreb de ce, îmi recomanzi să-mi iau ochelari și îmi spui că ești prea subtil pentru mine. Că propozițiile tale, care mie mi se par insultătoare, nu-s altceva decît niște ironii usturătoare. Să zicem că ai dreptate și că asta sunt. Totuși, un comportament democrat, i.e. civilizat, îți cere să răspunzi cu explicații atunci când acestea îți sunt cerute într-un mod civilizat și nu cu ironii usturătoare.
3. Cunoștințele tale de teoria democrației sunt infime pe lângă ale mele
Îmi servești paralogisme atunci când spui că, întrucât cunosc limbajul șmenarilor, mă învârt în lumea lor și dai de înțeles că aș fi aidoma lor. E ca și cum ai spune că I.L. Caragiale era mocofan fiindcă se pricepea atât de bine să descrie unul. Sau ca și cum ai spune că un psihiatru e nebun fiindcă îi cunoaște atât de bine. Aici comiți falacia termenului mediu. Așadar, ești mult mai puțin pregătit teoretic decât mine.
4. Reușești să pari tâmpit.
Spui: „(articolul)Scoate în evidență pe deplin spiritul european respectuos și tolerant.” – Adică, în stilul ironic ce-ți este propriu, vrei să afirmi că este exact pe dos.
“Și în plus, dintr-un sprit de respect democratic pe care, evident, România mai are mult pînă să îl poată pricepe.”
Și exemple s-ar mai găsi.
Pentru ca apoi să afirmi: “În ce privește sentințele, nu știu să fi dat vreuna”
Ei, mimarea unei țineri de minte, atât de pauperă, produce senzația că ești tâmpit.

În încheiere, ca editor al revistei, te asigur că atunci când mă vei lămuri ce anume din revistă ți s-a părut jignitor, îți voi da cele mai sincere și mai serioase explicații. Până atunci, abia aștept să văd cum mai știi să mimezi, în scris, retarduri pe care în realitate nu le ai.

Uitasem. Daca ironiile nu-ti ies chiar deloc, atunci cind vrei sa fii timp reusesti de minune. Sa juri ca esti unul adevarat, nu alta.

\"Purtator ilegal de creier\" este intr-adevar o ironie usturatoare. Dar nu pentru destinatar ci pentru expeditor. Fiindca ea poate fi auzita in gura bisnitarilor, smenarilor si a comis voiajorilor cu liceul la seral. Iata-te inscriindu-te cu gratie intre ei. Asemanarea ajunge sa fie izbitoare cind te dispensezi cu gratie de regulile gramaticale.
Spui ca n-ai pus detinatarul. L-ai pus dragutule. Iata ce scrii: \"Fiindcă nu știu dacă e mai idioată poza sau purtătorul ilegal de creier care și-o însușește\". Pai, ne-o insusim noi, fiecare dintre cei care face parte din redactia. Insiri invectiva dupa invectiva si apoi imi spui ca as fi in pana de argumente. Oi fi ramas in pana de argumente, nu zic nu. Dar tu de la incepututl nu ai avut nici unul. Il tii la secret. Nu explici nici macar ce te jigneste. Ne dai ceva motive pentru atitudinea ta. Ne spui ca esti prea subtil pentru Romania, bla bla bla. Daca tie asta nu-ti suna a grandomanie, foarte mine. Noua, prin Romania asta dintr-o bucata, asa ne suna.
Te-as ruga sa ne mai scrii, sa ne mai transmiti sentinte... Si cit mai repede. Cit inca articolul e pe prima pagina a siteului. Ca sa vada invete toti, si copiii, ca e mult mai bine sa porti ilegal creier decit sa nu-l deloc.
P.S. Vezi, asta a fost o ironie. Mai incearca, poate reusesti si tu.

Draga Virgil,
iti place sa crezi ca esti un democrat,adica un om care nu ataca persoane, ci idei. Spune-mi, te rog, daca a caracteriza pe cineva ca fiind \"purtator ilegal de creier\" este sau nu atac la persoana. O invitatie retorica, desigur, pentru ca, data fiind ipocrizia de care dai dovada, nu ma astept sa intri intr-un dialog adevarat.
Ii raspunzi Cristianei de pe o pozitie de priceput minuitor al limbii romane. Din partea mea n-ai decit. Dar prieteneste te sfatuiesc sa o lasi mai usor. Fiindca reusesti sa comiti greseli gramaticale cum e \"vacuola la care ii zice\" ori formulari cum e: \"Sau și asta e o întrebare mult prea subtilă? Adică pe la spate.\" Cine te-o fi invatat pe tine ca o intrebare subtila e una pe la spate, nu stiu. Insa te-a invatat gresit.
Apoi, ne informezi ca esti patruns de un spirit democratic pe care Romania nu-l poate intelege. Fii serios! Pot sa te asigur ca nici in teorie, nici in practica, nu poti sa te compari cu mine, un roman, in intelegerea democratiei. E un adevar prea limpede ca sa-l poti pricepe.
Inchei aici asteptind nerabdator din partea ta inca o mostra de eleganta intelecutala si morala.

ti-ai propus sa nu zici nimic, apoi ai zis hai sa incerci. Dar in timp ce ai incercat, iar ai renuntat, fiindca tot n-ai zis nimic. Eu zic sa te stradui in continuare, in ce sens vei vrea: fie sa taci, fie sa zici. Ca altfel, vezi si tu ce iese, o bilbiala fara sens. Despre mine, nu pot sa-ti spun decit ca sunt sa aflu unde vezi tu veninul si unde batjocura. Tu vad ca parca ai zice, parca n-ai zice, si spectacolul asta e amuzant si el, asa ca iti multumesc pentru el.

Draga Costel, dupa cum spunea careva, toti cu dinsi tin, numai tu cu tine tii. In cazul meu, o tin una, buna si dinadins: unde-i veninu? unde-i batjocura? In caz ca nu ma lamuresti nici tu, voi tinde sa-mi dau dreptate.

Sunt foarte curios, draga Virgil, ce anume ti se pare batjocoritor si veninos. Poate imi explici.

O neglijenta ucigasa fata de cum trebuie exprimata o poezie, agreseaza textul de fata in primele sale trei, patru strofe, pentru a-l inmorminta apoi definitiv, adica pina la sfirsit. Imi imaginez ca, daca poetul si-ar ridica propriile sale arme din rastel, lasindu-le pe cele ale lui Nichita la locul lor, am asista la ceva cu adevarat frumos. Cu alte cuvinte, imaginatia, ca si gindirea de altfel, nu este mai putin valoroasa decit simtirea, mai ales cind aceasta din urma se dovedeste superficiala, ca sa nu zic contrafacuta.
Si acum, sa aplicam la text.
\"poezia nu poate fi scrisă din perfecțiune\"
Un vers bun. Ne plaseaza intr-un miez pe care abia asteptam sa-l descoperim.
\"așa cum un strungar ar putea face
o bucșă cu ochii închiși sau\"
De aici intelegem ca perfectiunea la care se refera autorul implica un grad de automatism, un tic, um mestesug lipsit de viata.
Mai departe insa, ceea ce tocmai am inteles devine, frumos, ambiguu:
\"un filet melc gândindu-se aiurea
la femeia de acasă, înșurubată în grijile zilei\"
Filetul, despre care stim ca se insurubeaza, mesterit de strungar cu gindul la \"femeia sa insurubata\", e facut sa prinda intr-un intreg doua lucruri altfel fara nici o legatura. Raminem in incurcatura... Felul de a lucra, inconstient, al strungarului ne apare oarecum poetic. De ce atunci nu e el poezie? Hm... Aflam mai departe, cind autorul isi expune teza :
\"poezia se naște de fiecare dată spontan
ca un sărut sau ca un strănut

sau pur și simplu ca o schimbare bruscă de vreme

poartă cu sine o naștere
un nou alfabet scris cu aceleași semne,
dar cu trăiri diferite
de fiecare dată altele, de fiecare dată altele\"
Aici se vorbeste despre primele versuri: strungarul se gindeste la sotia sa si doar intimplarea, poetul, realizeaza o corepondenta intre lucrul asupra caruia se lucreaza si sotie...
Intepretarea mea este, desigur, un efect involuntar al autorului. Mi-e evident din cauza urmatoarelor versuri, caznite, mecanice, automatizate, imprumutate, false, snoabe, bovarice, melodramatice..

Stiam de ceva vreme ca revolta in numele unei cauze nobile, asadar colectiva, il absolva pe cel care o traieste de indatoriri a caror ignorare nu-i este iertata celui conformist. In cazul de fata, ii iertam autorul textului utilizarea alandala a virgulelor deoarce, cu autentica traire, se exprima dumnealui in numele \"batrinlor doamne\".
P.S. \"mai bine rosu\" sa fie, intr-o logica metaforica, sinonim cu \"mai bine stilcit in bataie (umplut de singe)\"? Daca e asa, nu pot decit sa fiu de acord: mai bine stilcit in bataie, decit mort.

Draga Rudi, inerent nu este sinonim cu inevitabil.

Cautam ceva texte slabe de comentat ca mi se atrofiaza, daca mai stau mult, ironia. Si n-am gasit decit din acelea atit de stupide incit nu-ti vine decit sa casti. Si apoi personala asta. Cind ti-am vazut numele m-ma gindit sa citesc ceva bunicel. Dar surpriza: e bun-bun.
Care are ceva impotriva stelutei sa-mi ceara explicatii poate i le dau. Fiindca loco n-am chef decit de un citat:
\"textul de placere e un Babel fericit\" (R. Barthes)

O introducere prin didascalii intr-o proza luuuuunga. Mobilul textului ma scuteste de la a lua in considerare stilul. Fiindca e unul facil, si anume critica moravurilor \"prostimii\". Cum ar putea fi mai usor sa treci drept intelectual(a) si superior(a) daca nu demascand incultura si lipsa de civilizatie a vulgului. Din pacate repetarea monotona a cliseelor, reamarcarea iar si iar a acelorasi tare nu dovedeste decit lipsia unui autentic spirit de observatie, de analiza...

\"Cind prima data din ograda
o vrut sa-mi deie drumu\'n drum\"...
Pavel Stratan
Sa te inspirat din versurile lui? Importa mai putin. Deranjant e titlul: de-a dreptul stupid. Buna e intentia de plasticizare, de interogare, de piapaire a interiorului: \"din talpa ce se culca/de-a lungul si de-a latul\", \"frica se zbate in oscioarele gleznelor\". Iar asa si asa este tonul arhaico-sentimental: \"iaraba ceasurilor\".

Nu ai inteles nimic nici din patrie, nici din sociologie, nici din poezie, nici din bilblie. Doar didacticismul iti vine ca turnat. E un vesmint croit la comanda (sociala) a patriei (cu p mare). Sa-l porti sanatos si la revedere!

Cace-l! Fiindca asta ne aduce veselie.

Nu le era de ajuns ca tot turistul neavenit isi scrijeleste ugetarile ori numele ori declaratiile pe scoarta lor. Mai trebuia sa devina si subiect de meditatii poetice. Poate, urmind un impuls ecologic, ar fi mai bine sa utilizam cheresteau cu masura si sa folosim, in loc, mai multa scoarta cerebrala.

Vad ca n-ai nevoie de mai mult de 3 strofe pentru a-ti rezolva nedumerirea. Si o faci atit de categoric incit in a patra strofa nu doar ca esti sigura de tine ci te pornesti sa dai si sfaturi. Motivate desigur. Toate acestea ma conving ca nu e vorba, de fapt, despre nici o nedumerire. Si nici despre poezie, fireste.

Mai degraba ghergef... Da, as spune ca e un gerghef daca acest obiect n-ar avea totusi virtuti estetice, cel putin in anumite contexte.