Andrei Andrei

Romanii sunt mai destepti decit americanii si canadienii la un loc. O dovada vie in acest sens esti chiar tu. O alta Costel. Mai multe nu zic, fiindca stiu, esti ploiestean.

ar mai putea fi corectat: \"izvor\" in loc de \"izvor de noapte\", \"lent impaturesc linistea\" in loc de \"incet imi impaturesc linistea\"

Scriu incet randurile acestea

literele imi sunt de ceara picurata
pe intunericul nud
curgand si clipocind in izvor de noapte
incet imi impaturesc linistea
am purtat-o pe umeri in seara aceasta
am dansat vals inchizand ochii
icoanele ma plangeau in nebunia mea
down with love
imi repetam zambind absent
la fiecare pas cu
alta intonatie
m-am asezat intr-un tarziu lucid
pe trepte
imi curgea seninatatea
peste rochia de mireasa
am adormit acolo murmurand incet
cand m-am trezit am vazut
un inel rostogolindu-se
printre clopote moarte
N-o sa scrii niciodata bine daca n-ai incredere in cititor.

Inlocuieste ultimul \"60%, 40%\" cu inversul:\"40%, 60%\". Intelegi ce-am vru sa spun?

Exista un roman de Truman Capote \"Cu singe rece\" iar altul de Heinrich Boll,ambele scrise intr-un stil jurnalistic. Primul este inspirat din fapte reale, cel de-al doiela e atit de fictiv cit poate fi un roman. Ghici care dintre ele e mai verosimil?
In alta ordine de idei, ce mi-a placut la proza aceasta e faptul ca ai prins spilul fablelor bine povestite. Genul asta de povestioare au intotdeauna un final previzibil si o morala banala. De aceea par usor de scris, si chiar sunt daca ai talent. Secretul consta fie in a da iluzia unui final neastepta, fie in a reliza un final putintel surprinzator. Constient sau nu, tu ai ales cea de-a doua solutie prin \"Daca iti inseli partenerul social, atunci cu cine mai faci dragoste?\" ceea ce evident nu e acelasi lucru cu \"Cine sapa groapa altuia...\" sau \"Isi fura singur caciula\" ori \"Minciuna are picioare scurte\". In acelasi timp nu e inversul pomenitelor zicatori, ar fi stricat povestioara daca ar fi fost asa. Este exact ceea ce trebuie. Singura imperfectiune a textului e faptul ca apare un hiatus intre povestirea propriu zisa si moarala. Asta am si vrut sa zic in comentariul anterior.
In final, vreau sa-ti spun ca am citit in jurnalul unui mare scriitor ca teama de ridicol este prima bariera pe care trebuie sa o depaseasca oricine vrea sa scrie cu adevarat bine. Eu unul sunt convins ca nu exista retete universale si ti-am pomenit vorba lui numai pentru a te lasa sa judeci singura daca are vreo relevanta sau nu in cazul tau.
Succes.

Ai talent, dai bataie. Numai nu uita sa citesti, cit mai mult.

Fiindca tot te pricepi tu la programare, sau chiar daca nu, ea poezia asta, ia textura, mai fa citeva si aseza-le pe un site din ala gratuit. Asa sunt prea indepartate una de alta. Nici nu apuci sa-ti scrii lucrarea de control si iti expira timpul.

E draguta Dara, putin naiva dar draguta. Si ai putea sa o faci un picut mai imprevizibila.

Sper ca taci de atita vreme dintr-un singur motiv. Acela ca scrii o proza care ma sau ne, cum preferi, va lasa cu gura deschisa.

Vroiam sa-ti scriu de aseara dar nu am gasit o carte din care mi-ar fi placut sa-ti citesc. \"Arta raznoiului\" de Stefan Agopian. Poate o stii. Personajele principale, georaful Ioan si Armenaul Zadic, sunt la un moment dat, intr-o iarna de sfirsit de lume, foarte triste. Si vine unul la ei si le spune:
- Nu fiti tristi, bă, că va fac eu cinste.
La care armeanul Zadic, sau celalalt, ii raspunde:
- Da\' de ce sa nu fim noi tristi daca faci tu cinste?!
Ce motiv ai avea tu sa nu fii trist daca iti scriu eu un comentariu? Dar mie mi-ar placea sa citesc o carte cu texturii.

Tin sa-mi cultiv relatiile cu cititorii, mai ales cu cei interesanti. Dar atunci cind nu sunt notificat, din motive tehnice banuiesc, de comentariile la propriile texte apar intirzieri cum este aceasta.
Ti-am citit prima proza, \"De partea asta\" de cum ai intrat pe site. Acum am mai citit, mai bine spus am parcurs in diagonala, alte doua sau trei. Plus poezia \"Logoree\". In mod normal nu as fi comentat nimic. Pentru ca textele, mai ales \"De partea asta\" demonstreaza un autor care stie ce-i literatura. In acelasi timp dau senzatia ca cel care le-a scris se plictiseste, scrie sa se afle in treaba. In orice caz, \"De partea asta\", despre care cred si ca e cel mai bine, e in mod evident lipsit de miza. Nu pot fi categoric in privinta celorlalte, cum ti-am spus deja le-am citit in diagonala, dar eu unul am pretentia de la un autor pe care nu-l cheama Truman Capote, Dostoievsky sau macar Borges sa ma captiveze macar in primele rinduri, sa fie adica atent si la mine ca cititor sa ma doreasca, nu sa vrea neaparat sa-mi spuna nu stiu ce cu proza lui. Acum poate ca ale tale sunt profunde, numai ca au un stil care nu ma atrage pe mine. In cazul asta sunt sigur ca te vor descoperii altii. Apoi am sa te citesc si eu.
P.S. Un mic pasaj din Jurnalul Fericiri, ma face sa am alergie la Vulcanescu, Ionescu Nae & comp. Mai ales prin comparatie cu Ionescu Eugen.

Ma gindesc ca n-am fost suficient de clar in a explica in ce sens poezia asta mi se pare prea corecta. De aceea, permite-mi un exemplu de incorectitudine:
\"Surizatorare in poarta raiului
sta Eva\".(blaga)
Iti reaminesc: mai departe in poezie din simburele scuipat de numita, peste secoli rasare un mar din al carui lemn va fi cioplita crucea pe care Isus etc. Pentru sensul exact, adreseaza-te unui exeget.
Bun. Cele doua versuri sunt incorecte, adica mai mult decit corecte: de obicei eva nu sta la poarta raiului ci la usa din dos. Petru, daca nu ma insel, e cel care te asteapta la intrare. Asadar referire la un scenariu mitic a carui cunoastere poti, cu virf si indesat, sa i-o pretinzi cititorului. O mica modificare in acest scenariu si gata, poezia apare.
Tu, in schimb, nu poti sa-mi pretinzi sa NU il fi citit pe Ion Barbu. Asadar, ascultindu-l cu urechea scolita la versurile lui, sunetul tau decurge aproape cartezian:
Asteptare inmultita=>tensiune=>eliberare=>spargere, taiere a ceva(indiferent ca-s timpi ori carcase de vid)
Apoi, prin reluare:
asteptare=>tu (coarda ta)
eliberare(silabe, foste sunet de firiz)=>foame, dorinta
Mai departe:
tensiune=>rezovare pe o treapta mai inalta=>inchinare la aceasta puritate \"salvata de tacere\".
Indiferent despre ce este vorba de fapt. Acum, mi se pare ca nu mai ai cum contrargumenta decit atacind competenta mea de cititor. Alfel, daca eu sunt un cititor de poezie competent, lectura anterioara e plauzibila. Chiar e prima care ti se ofera.
Si inca. Din ce perspectiva imi pare prea corecta? Tocmai din perspectiva ta. Fiindca daca tu vrei sa transmiti un sens personal, propriu, precis, tocmai faptul ca lectura in lumina lui IB este autorizata, si inca in ce masura!, il poate face pe cititor SA NICI NU MAI CAUTE altceva. Gindeste-te ca nu mi-ai fi putut raspunde si arata-mi ce vers din poezia ta imi semnaleaza ca NU e vorba de o simpla reluare a lui Barbu. Ce anume ar trebui sa-mi atraga atentia?
Blaga nu e tocmai idolul meu, dar in poezia citata ma face imediat sa inteleg ca nu e vorba de o simpla repovestire a mitului caderii. Cu alte cuvinte ca lectura poeziei sale nu e inutila, ca nu repeta Biblia ci intra in dialog cu ea, sau i se adreseaza, sau releva de-intrebatul (chiar daca ai renuntat la dragul meu martin haidi).
Si acu\', ca tot m-a luat valul, imi permit un sfat. Oglinda nu-mi prea functioneste asa ca nu stiu daca nu cumva ma aflu intr-o pozitie aroganta. Daca iti par cumva arogant, scuza-ma. Nu vreau sa fiu si nici nu e important. Te rog sa ma ierti daca par arogant. Repet, pentru ca tin neaparat sa evaluezi sfatul meu \"obiectiv\", adica fara reactii adverse.
Asadar, se vede clar ca esti familiar, ca ti-ai insusit bine poetii, sa-i zicem absconsi, felul lor de poezie. Dar tocmai pentru ca sunt dificili ascund o capcana a facilitatii. Devii obscur utilizind obscuritatea lor in loc sa dezvalui obscuritatea proprie sensului tau.
Exista poetii obscuri care sunt limpezi. Imi permit sa ti-l semnalez pe Kavafis. El isi proiecteaza poezia pe fundalul mitologiei antice. Ca cititor, chiar daca nu esti as in mitologie elena, stii unde sa cauti. Poetul, kavafis adica, are simboluri. Si incepe sa repovesteasca cit se poate de clar scene mitologice, scene din viata zilnica (despre un baiat intilnit intr-un magazin care parea Adonis, de exemplu), scene istorice. Intr-un limbaj cit se poate de simplu. Ei, stilul lui e atit de facil incit utilizindu-l nu poti fi obscur decit intr-un mod personal.
Apoi iti mai pomenesc de Foarta, sunt sigur ca-l stii. El, spre deosebire de tine si Kavafis, e mai mult ludic decit serios. Numai ca semnificativ pentru subiectul nostru e ca si el ii are printre maestrii pe Malarme (chiar l-a tradus excelent) si incerca sa traduca stilul acesta intr-unul simplu abordind subiecte reportericesti (Erau ziare, evenimente...).
Poate ca l-ai citit pe Kavafis, poate nu. Important e ca nu prea se vede ca l-ai fi citit, nu ti-e afluent, ca sa folosesc vorbele tale. Desigur, nu-ti cer sa-ti schimbi stilul ci sa meditezi, daca n-ai facut-o, la cum se poate exprima simplu obscuritatea, adica misterul.
Inchei cerindu-mi inca o data scuze daca am parut arogant. Nu fiindca ar fi o postura de care ma jenez, ci fiindca de data asta chiar nu e cazul, aroganta nu-si are sensul in contextul de fata.

Daca n-ai inteles, la uraganul tau ma refeream cind ziceam sa-l eliberezi, nu la al meu. Una.
Pe mine m-au cenzurat alti. Poti sa verifici in pagina de autor. Doua.
Admit ca obiectiile sau sfaturile pe care ti le aduc aduc tie sau altora ar trebui sa-mi fie adresate si mie. De aici nu decurge ca nu sunt valabile in cazul destinatarilor originari. Trei.
Daca ai vrut sa fii comica atunci cind ai intitulat \"uraganul\" micul tau comentariu, ai reusit. Patru.
N-ai inteles ce-am spus.Cinci.
Iar la sase: am plecat.

Iti raspund fara sa citesc textele de care ai amintit, desi le voi citi. Pentru ca nu am timp si pentru ca nu sunt importante dpdv a ceea ce vreau sa spun. Cum ma grabesc, voi fi schematic.
1. Te inseli: dorinta mea era de a te flata. Imi pare bine ca am reusit fara sa te ofensez.
2. Am sters din comentariul meu de ieri cuvintele urmatoare: \"Ca doar nici unul dintre noi nu credem in alchimia poetica\". Prin \"alchimie\" intelegeam valoarea magica (initiatica) a cuvintului (in sens larg, dar nu in cel mai larg sens. Am sters fiindca mi-am dat seama ca tu de fapt crezi.
3. \"Asta am vrut sa fac\" nu scuza o poezie proasta. Si cu atit mai mult nu descalifica una buna. Faptul ca pentru tine \"moment publicitar\" este \"un nimic, scris ca fapt divers\" nu inseamna nimic. Mai ales ca largind un pic sensul cuvintului \"panteism\" chiar asta face momentul: o descriere panteista a obisnuitului (a doua natura, cum se spune), adica obiectele sunt purtatoare de sens (Iris).
4. nu spun ca nu e important ce vrea sa spuna autorul. Dar daca autorul se apuca sa scrie, trebuie sa recunosti, o poezie incifrata n-am cum sa nu presupun ca respectivul sens o e indicibil, cu alte cuvinte ca obscuriteatea ii este intriseca. Alfel, de ce nu ar scrie tratate de filosofie? Sau poezii cu sens limpede?
5 legat de 4. Chiar tu spui: o religie pentru doi. Cu cei care-ti sunt apropiati poti realiza o astfel de liturghie, intre voi (daca exista al doilea), versurile pot fi psalmi. Pentru mine insa, ca cititor cu totul exterior, insa e mai greu sa fiu ortodox. Ti-am explicat de ce. O data pentru ca sunt prea multe coduri, alta data pentru ca s-ar putea sa ca tocmai codul corect sa-mi lipseasca. N-o sa ma acuzi de incultura sper, daca iti marturisesc faptul ca sunt sigur ca nu stiu toate semnficatiile simbolice ale tutror substantivelor pe care le folosesti.
6 legat de 5. Tu incepi sa-ti explici sistemul poetic. Bine faci. Daca in alte cazuri e jenant cind e vorba de tine e necesar. Chiar asta spuneam si eu: poeziiile tale \"cer un critic, un exeget care sa le explice\". Precizez: unul care sa nu-ti interpreteze textele pornind numai de la ele. Ci si de la lecturile tale, de la biografia ta.
7 rasarit din 6. Un astfel de critic deocamdata nu exista. Contextul textelor tale nu-mi este furnizat. Eu cel putin nu sunt capabil sa descopar cifrul corect. Asa ca nu trebuie sa te consideri jignit ci sa constati o realitate. Remediaz-o daca vrei autocomentindu-te. Parearea mea e ca ar trebui sa o faci intr-o formula eseistica sau printr-un pseudo jurnal.
8 dupa 7. Sunt convins ca un asemenea critic le-ar spori valoarea. In acelasi timp mi-e greu sa cred ca o opera in genul asta mai poate fi scrisa azi. Totusi, iti urez succes.
9. Nu-mi amintesc sa fi criticat forma. Te gindesti poate la afirmatia \"e prea corect scrisa\"? Vezi, chiar cuvintele astea atit de banale pot naste sensuri diferite numai pentru ca autorul lor nu a fost suficient de atent... Nu la forma ma refeream. Ci la faptul ca ideile poetice decurg una din alta prea corect: nu banal ci cam la acelasi nivel. Insa ai dreptate: se discuta.
10. Concluzie: de la fereastra mea textele tale nu sunt bune datorita sensului pe care tu l-ai incorporat in ele ci datorita faptului ca sunt cu adevara poezie.
11. Post fata non literara: Am fost surprins, dar nu foarte, de faptul ca plecam amindoi in acelasi punct. Ma intreb chiar daca nu cumva e o iluzie. Pentru a verifica iata aici o reformulare personala a propozitiilor tale despre marile religii si religia personala:
Constat ca un sistem democratic, singura forma pe care o pot sustine, este imposibil atit timp cit diversele grupuri care compun societatea nu interactioneaza (comunica) prin intermediul unor interfete care renunta sa mai faca apel la metafizica. Cu alte cuvinte, dreptatea, de exemplu, nu mai trebuie legata de Dumnezeu ori Alah. O mare religie este imposibila. Dar daca din postura de animal politic renuntarea la comunicarea metafizica e posibila, mie personal, ca persoana privata, mi-e imposibil. Pot atunci sa propun un limbaj, o scriitura cu semnificatii renuntind la pretentia de universalitate spatiala si temporara? Pot fi absolut stiind ca de fapt ca sunt relativ? Pot nu pot, eu incerc...
S-auzim de bine.

Sunt poezii proaste din prima. Altele bune din prima. Ale tale se strecoara prin spatiul ramas intre (daca stai sa te gindesti, cel mai dorit dintre spatiile posibile) si cer un critic, un exeget care sa le explice. Cred ca ceva asemanator spui si tu cind, pe ici, pe colo, iti oferi (cu nerusinare!) continutul spre comentat si nu forma. Nu dispun de encilopedist la purtator asa ca voi face ce pot comentind insa nu continutul, si nici forma. Ci oaresce dire din istoria poemul.
Am sa risc o asociatie improbabila care s-ar putea sa-ti fie absolut straina, dar care nu mi se pare in nici un fel lipsita de relevanta. Firizul acesta (fiind din Arad am stiut de cum l-am citit ce inseamna) imi aduce aminte de o nuvela de Gib Mihaescu in care personajul principal este un adolescent obsedat de sunetul unei circulare de taiat lemne. Desigur e indragostit de o doamna la care n-are acces, iar circulara e un simbol al mortii.
Apoi, ceva de care sunt absolut sigur: Ion Barbu. Poate si Malarme. E ceva care imi aminteste de Dupa amiaza unui faun, dar nu pot preciza ce. Din Ion Barbu insa e clar: cind coarda ta ascunsa vibreaza spre \"un nou margean\", tentacule (\"serpi lemnosi\" - tot din inecatul) si multe altele. Un ton arghezian in ultimile doua versuri. Si ceva stanescian, vag stanescian in anteriorul.
Acum, nu stiu daca indemnul tau spre descifrare este doar o nada menita sa declanseze varii interpretari sau daca nu cumva chiar exista un cifru corect care odata dezlegat ar dezvalui un sens lipsit de echivoc. Oricum ar sta lucrurile, ipoteteticul sens imi pare dispensabil. Fiindca nu ar dezvalui prea mult din poezie.
Pentru a ma explica aduc in discutie un alt text al tau, mai valoros si mai personal decit prezentul. \"Moment publicitar\". In comentariile de sub el, amintesti semnificatia biblica de pecete a unui legamint. Dar curcubeul este si semnul lui Iris, zeita care ca si Hermes, era un fel de mesager divin. Hermes e astazi asociat cu stiinta interpretarii, Iris nu. Cite comentarii ezoterice nu ar putea suscita deci un simplu moment publictar! Mai mult, sunt sigur ca mai exista multe alte semnificatii mitologice care trimit la sensuri contradictorii. Asadar, daca ai avut in minte o poveste precisa, ea este periclitata nu din cauza ca dezvaluirea e dificila ci dimpotriva pentru ca se poate multiplica la nesfirsit. Repliat pe pozitii mai exoterice, imi place mult momentul publicitar din cauza tensiunii dintre supeficialitate unui paradis facil si sperantele investite in acesta, datorita descrierii daca nu cu mijloace absolut originale (o mai fi cu putinta asa ceva?) oricum mai putin obisnuite, a cerului si curcubeului (vizual vorbind), prin orizontul mitologic evident, indiferent daca te gindesti sau nu la potop, prin echilibrul intre sens si pur carambol simbolic.
Prin comparatie, sunetul e intresant dar mult prea livresc, prea corect scrisa. Poate stimula persipicacitatea insa tonul ei, octava sa, suna oarecum a deja spus chiar inainte de a stii precis ce anume se spune.

O proza bine scrisa, literar vorbind. Fiindca d.p.d.v. gramatical vorbind e invers: \"intrutotul\" si \"bine stiute\".
P.S. Poate că ar fi mai bine:
După ce am văzut că nu pot să citesc, să scriu, că nu-mi priește Spider Solitaire și nu mă relaxează NFS Underground, mi-am spus ca e vremea sa ma duc la doctor.

Spui ca ai mai scris un text. Am cautat pe pagina ta si nu am gasit nimic nou. Daca e vorba de \"locatarul\", l-am citit inainte de de comentariul anterior.

Ai putea sa-mi exolici, cititoare opinata cum te afli, ce inseamna burlaci?

Sterge-o. Nici nu se compara cu ww-promenada

Ar fi induiosator daca nu ar fi ridicol cit de repede v-ati pus de-acord. Cuvintul tot cuvint, fie el scris, vorbit, pictat, pescuit, coafat etc. Ba mai mult: principiile de baza, fonetice, morfologice si sintactice, au tins sa ramana cam la fel de cateva mii de ani. Q.E.D. Ridicol, domnilor, ridicol.
1. Stilul s-ar putea sa fie influentat de suport. Faceti un experiment imaginar. Presupuneti ca scrisul nu ar fi fost inventat niciodata. Am fi avut, fireste, Miorita, Mesterul Manole, etc. Dar poezie in stilul 8zecist, sau macar stanesciana, sau macar eminesciana? Raspunsul, dragilor, nu e evident.
2. Aspiratiile s-ar putea sa devina altele odata cu schimbarea suportului.
Hirtia e relativ greu accesibila. Internetul e ieftin. Ca sa publici pe hirtie iti trebuie o validare prealabila de la persoane validate prealabil. Desigur, poti face rost de 10.000.000 si iti poti publica o carte pe cont propriu. Asta nu inseamna insa si ca o vei introduce in circuit. In universul tipografic, puterea culturala este distribuita intr-un numar relativ mic de centre. Reprezentantii acestor centre au capacitatea de a impune temele culturale si programele scolare. In felul acesta valoarea unui scriitor este recunoscuta de un numar mult mai mare de persoane decit numarul celor care citesc cu adevarat. Nu e inca evident ca internetul va duce la aparitia unei situatii similare.
Si ar mai fi...
Sa auzim numai de bine