fie voia ta, atotputernice
fie gandul tau cel ce decide condeiul
in clipele fatidice
sa curga lacrimi cum e obiceiul
sa vezi pasii
sa auzi vorbele goale
sa citesti cuvinte fara inteles..
sa
dulce clipa a nemuririi
vesnic pleci si vii grabita
iar in clipa despartirii
prefacandu-te-n iubita;
de ce pleci si vii ca un fulger?
prefacandu-te-n al tau zbor
un micut si fidel inger
vrei
totu-i neclar si in ceata
iar umbrele inunda incaperea
si inima-mi fara speranta
incearca sa dea de ea
sunetu-mi inunda gandul
si-n minte toate-s un tot
si nu mai stiu cuvantul
ce-am vrut
Rapit de-a lumii valuri
si inconjurat de ape
privesc cum lumii lauri
sunt presarati pana departe
Se lasa noaptea rece
peste trupu-mi gol de tine
te am in nebunia ce imi trece
iar imi trece,
,,Rai de-aripi de vise, si Rai de gradini\'\'
in sinea ta fina tu singura suspini
si apare in zori un fat fermecat
ce lin si duios din somn te-a ridicat
un dulce si fin aer ne inconjoara
totul
mi-ai spus ca poti pleca departe,
ca poti a rezista a melor soapte
ca poti oricand sa-mi spui adio
asa cum imi repeti ades: tu vino!
de plictis tu zambesti mi-ai spus
de dorul lui, de gand
Cuvintele ce-mi trec prin minte
mi-e greu sa ti le spun
cand de a ta simpla rugaminte
imi aduc aminte... dar nu acum...
Zambesc cand chipu-ti vad zambind
si ma rasfat uitandu-ma mereu la
A