dulce clipa a nemuririi
dulce clipa a nemuririi vesnic pleci si vii grabita iar in clipa despartirii prefacandu-te-n iubita; de ce pleci si vii ca un fulger? prefacandu-te-n al tau zbor un micut si fidel inger vrei
totu-i neclar si in ceata
totu-i neclar si in ceata iar umbrele inunda incaperea si inima-mi fara speranta incearca sa dea de ea sunetu-mi inunda gandul si-n minte toate-s un tot si nu mai stiu cuvantul ce-am vrut
Trupu-mi gol de tine
Rapit de-a lumii valuri si inconjurat de ape privesc cum lumii lauri sunt presarati pana departe Se lasa noaptea rece peste trupu-mi gol de tine te am in nebunia ce imi trece iar imi trece,
tu
,,Rai de-aripi de vise, si Rai de gradini\'\' in sinea ta fina tu singura suspini si apare in zori un fat fermecat ce lin si duios din somn te-a ridicat un dulce si fin aer ne inconjoara totul
Tu poti pleca
mi-ai spus ca poti pleca departe, ca poti a rezista a melor soapte ca poti oricand sa-mi spui adio asa cum imi repeti ades: tu vino! de plictis tu zambesti mi-ai spus de dorul lui, de gand
Greu...
Cuvintele ce-mi trec prin minte mi-e greu sa ti le spun cand de a ta simpla rugaminte imi aduc aminte... dar nu acum... Zambesc cand chipu-ti vad zambind si ma rasfat uitandu-ma mereu la
