Ceață printre iluzii
Nici iluziile nu mai sunt ce erau altădată, vise naive de copii mult prea optimiști, idealiști,
acum nici iluziile nu mai sunt ce au fost, mă înnec în substanțe ca să dau de
Din trupul meu viața abia se vede,
E lentă ca un melc ce a consumat etnobotanice după casa scării.
Sufletul abia se zbate prin lungimi de undă nedefinite,
Tonuri de gri îl sufocă-n gaze de
AB