Se inșelase cel ce făcea din Moromete ultimul țăran. Existența lui în societatea româneasca s-a metamorfozat. Unde credeai c-ai uitat-o, îti amintesc poveștile bunicilor, \"Morometele zilelor
Aș vrea să nu se mai oprească ploaia
Cu ochii în gratii
\'Mi-nundă odaia !!
Până la lacrimi.
Cobor pe trepte
Morbide
Din vise
Aprinse
Dar stinse
În mii de dorințe
Cerute,pierdute
Ploua...desi imi pare ca va ninge,iar in convalescenta inimii mele clipesc pleoapele de-argint.
Si daca zilele trecute trebuiau sa mi te duca departe, n-au reusit. Esti aici azi, acum
Nu pot să închid ochii fără să-l văd, căci îi închid doar să nu-l văd pe el, c-am vrut să-l uit și m-am uitat pe mine. Nu pot să mă opresc din plâns, atât timp a trecut. Nici urmă de speranță. Nu
Clipiri de secundă, precum in anul trecut. Cu alte cuvinte, printre rânduri ce-mi sunt striăne. Si nu știu cu cat m-am schimbat in noaptea din umbra atator seri transparente . Omagiu
Și-am să-ncetez să mai fiu gri
Cu voința unui om când își pierde și ultimul vis
E frig în mine !!
Nu știu de ce se-ncălzește mereu camera mea
Și camera de alături ?!
Copacul din
Astăzi mi-am ales rochie de gală. Am renăscut.
Vouă vă datorez neprețuită recunoștință. Celor ce mi-ați ales groapa. Eu m-am păcălit că n-o văd iar voi inchideați din ochi fericiți. Observabil
Pe brațele mele, umede umbre în căutarea sorilor Universului deșertează răspunsuri... rămân o vreme în era postapocaliptică a ideilor orientate spre deja vu-ul reducerilor la infinit.
AT