Andreea Oprea

Andreea Oprea, cetatean roman, Targoviste

capul meu intelege cam asa:
\"pe spatele planetei cresc arbori de fier\"- eu vad arborii ca pe niste suflete, care si-au pierdut verdele, acum se nasc sentimente metalice si fierul acolo e ales special, fiindca ruginim cu timpul, iar ele sunt in spatele planetei deoarece omul isi ascunde \"cariile\" si se imbraca in parfum chiar daca inauntru e cocina
\"și fiecare copil cerșește sandvișuri de la copilă\"-eu vad dependenta, sau poate inegalitate intre sexe??
\"din vârful planetei picură copii picur copii intru pe ușă nu era nicio copilă era ploaie erau uși\"-adica acei copii picurati reprezinta inceputurile care pe tine te ocolesc, fiindac fetita inchide usa, si deci e plans, e ploaie...
iti spun eu ce sa faci cu cheia, deschide-ti un suflet doar ptr tine
\"era începutul lumii mor câinii acuma e începutul lumii și are să fie\"- eu cred ca o sa mai latre muuulte si bine si in noua luna, bine nu neaparat cainii:)
poate am cazut in patetism (am promis ca o sa il pun la murat:)) sau am dat cu bata in bara, eh acum nu pot sa iti inteleg perfect abisul asa cum il desenezi tu in cuvinte..
prietenușces,
andru

sunt noii tăi prieteni (ceilalți
\"au plecat după glorie de parcă
întâi s-ar naște gloria
și mult mai tîrziu omul)\" cei care au plecat sa caute gloria nu stiu ce e gloria, fiindca ea nu se cauta...:)
si ciudat, mie sfarsitul mi se pare cel mai bine slefuit, iar imaginea soarelui ca o pata de sange ma urmareste inca..
prietenesc,
Andru

e frumos ca e duios dar nu are dulcegarii
acolo la unde esti, vei auzi chemarea mea?...eu zic fara unde esti ca daca te intrebi daca va auzi chemarea ta e clar ca nu stii unde e ..:)
prietenușcesc,
Andru

\"ești ne-poem\"-acest vers imi place cel mai mult
nu mai visa la iubire vesinca , aceea e una singura si e de la Divinitate.
titlul suna putin aiurea , dar e poemul tau.
prietenesc,
Andru

chiar nu ati urat niciodata? fantastic! inseamna ca sufletul e cu adevarat luminos, sincer nu credeam ca exista asemenea oameni...
prietenesc,
Andru

e bine cand unul din voi mai injura(asta in conditiile in care nu o face prea des):)...dar o injuratura asa babana, pai pana termina ea tu poti sa iti iei catrafusele si sa pleci...
desi mie asta nu imi pare poezie...in fine...
prietenesc,
Andru

\"din Calea Lactee
am furat două stele
le-am pus într-un sac de pânză
până acasă
unde am început să le storc
(spasmodic
până la epuizare)
și să le beau\"-sunt versuri frumoase dar ideea a mai fost repetata si nu aduce in plan ceva nou...
in rest e un text reusit
prietenesc,
Andru

ce imi plac mie poemele tale! au asa o nosalanta si in acelasi timp sunt si concentrate:)
\"plină de mine\"-pur nichita stanescu
\"ne fumăm așa una pe alta
în sictir
să vedem care scoate mai mult fum

na!\"
si eu iti citesc poezia sa vedem se satura ea de mine sau eu de ea, na!
prietnesc,
Andru

poezie vioaie cu un sfarsit care mi-o placut tare mult
\"am făcut conserve pentru viitor
timp spânzurat cu
bucăți de hârtie colorată mai apoi
lăsat pradă întunericului
din dulap\"
fara clisee , fara alambicaturi, si totusi consistenta.frumos!
prietenesc,
Andru

mie imi place sf-ul si poezia pot spune ca e chiar reusita.
cel mai mult mi-a placut\"și butoanele clipeau ca ochii iubitei
avea multe de apăsat
când oare se va ridica
și el?\"
sf cu aroma de iubire...original!
mai trec,
Andru

obicei nu obici

mie imi pare o poezie consistenta de la inceput pana la sfarsit, desi m-au cam ametit imaginile: oamenii colorati,case din trestie de aramă vieți de catifea, rochii de mirese dantelate cabrate uitate..
si desi e sentimentala nu devin cum se intampla de obici, prea dulceaga.
de ce copii cu albastru??
prietenesc,
Andru

\"inelul simțirii amețit de-ndoială\"-acest inel semnifica vesnicia, indoiala care se roteste printre simturi iar si iar.
\"și mă simt în continuare atât de inutil... \"-fiecare are o utilitate , chiar daca in aparenta ea pare infinit de mica si utilitatea , cat si scopul existentei le gasim printre sentimente.
\"uite, de exemplu, frunza aceasta galbenă, și cerul acesta senin, și soarele acesta cu dinți de lumină, de unde-s? care-i destinul lor?\"-eu, personal nu cred in destin, fiecare isi coase singur propriul drum,iar despre existenta de ex a soareui, a universului etc toate sunt pentru realizarea echilibrului, pentru om...de ce ptr om?...simplu , din iubire.
nu mai stiu cine spunea cam asa: desi avem totul ca sa fim fericiti, noi ne complicam sa gasim logica,sa gasim rost, avem toti in noi, inconstient un pic de toma necrediciosul.
eu mi-am exprimat o simpla parere asupra textului, o viziune proprie care poate e gresita , poate nu.
cu stima,

daca stai sa te gandesti nu e mult, in definitiv ce facem aici nu are importanta( ma refer strict la avere), fiindca egalitate exista si la cel bogat si la cel sarac, sus.
apoi se spune ca vei ramane cu ce ai dat...
toate cele bune

\"Copacii - niște pești hipnotizați -\"-imaginea care mi-a placut cel mai mult si care ma trimite cu gandul la arborii amortiti de frig care plang galben pentru fiecare frunza
\"Cuvintele, ca niște păsări îmbolnăvite,
se retrag în ținuturi solare.\"- fiindca toamna natura vorbeste mai mult decat oricine prin culoare
poem cu scheletul solid,ce radiaza caldura din auriul toamnei.
sper ca am reusit sa ma apropii de idee.
la cat mai multa inspiratie,

-\"Și sângele curge\" l-ai repetat de 4 ori, am inteles ideea
-sangele nu poate curge rece,:), si pustiu in nici un caz
-conjunctia si se repeta ingrozitor de mult
-nu alipi cuvinte si verbe doar de dragul rimei, concentreaza poezia.
-prea multa durere pare deja plastica
-nu stiu dece ai pus textul ca avand expresii sau cuvinte vulgare, fiindca nu le are
prietenesc,

daca imi permiti, eu zic ca nu se sterg , ele raman acolo, ne formeaza trecutul si amintirile,si asta e inevitabil.
e adevarat o noua zi poate fi un nou inceput , dar nu se strege, poate doar se vor refulate.
cu drag,

poemul acesta mi-a inghetat venele...imi inspira zilelele acelea de toamna friguroasa, in care parca ti se ofilesc si tie simturile.fiecare gest, cuvant , are o culoare si ne picteaza autoportretul.
la multa inspiratie,
Andreea

\"mă vreau
un accident definitiv o
coliziune de neuitat
o distrugere perfectă
cu cioburi cu urme peste tot\"-asta ca urmele tale sa ramana definitiv infipte in carne, ca aminirea ta sa fie acolo, mereu vie, verde, vesnica.
\"rotindu-se
rotindu-ne\"-formand un cer,iar vesnicie:)
la sfarsit nu prea am inteles, pai daca albesc un alt inceput inseamna ca ceva s-a sfarsit...hmm
la cat mai multa inspiratie,
Andreea