Poezie
mergem
și în picioare încălțări
1 min lectură·
Mediu
se apropie toamna cu trasee galbene
și se înghesuie în venele noastre
care nu își ascund frigul
în buzunare
așa cum facem la semafoarele vieții
unde culoarea roșie
se aprinde pe fețele noastre chircite
este extrem de roșu de la o vreme în viața mea
și trecem
se lipesc frunze de tălpi
sau
nu am băgat de seamă cât suntem de împreună
și totuși
autobuzele ne stropesc de la dreapta
nu avem umbrele dar lasă că au ei
nu se mai văd demult cai pândind la colțuri
dă lumea mai încet sau împinge-o că nu te mai aud
cu toate astea liniile galbene au început
în strada mare să nu prindă forme
poate e devreme să fie prea târziu
dar uite
agentul din intersecție
ne face semn
să și trecem în acelaș timp
și se înghesuie în venele noastre
care nu își ascund frigul
în buzunare
așa cum facem la semafoarele vieții
unde culoarea roșie
se aprinde pe fețele noastre chircite
este extrem de roșu de la o vreme în viața mea
și trecem
se lipesc frunze de tălpi
sau
nu am băgat de seamă cât suntem de împreună
și totuși
autobuzele ne stropesc de la dreapta
nu avem umbrele dar lasă că au ei
nu se mai văd demult cai pândind la colțuri
dă lumea mai încet sau împinge-o că nu te mai aud
cu toate astea liniile galbene au început
în strada mare să nu prindă forme
poate e devreme să fie prea târziu
dar uite
agentul din intersecție
ne face semn
să și trecem în acelaș timp
0104.155
0
Si ai dreptate, stefan, prin poezia ta ne dai de inteles ca toata viata noastra e o intersectie semaforizata. Si asa si este.
Totusi, e alegerea noastra: stam la semafor?
poem reusit stefane, mi-a placut mult. te mai citesc. Cu drag, DAniel.