Puțin peste trei decenii
am așteptat,
Să pot înțelege nimicnicia vieții.
Aș crede că e târziu,
dar, uite...
Un frate de altă limbă se frânge.
Un altul îsi cântă tristețea în
Murdara-i povară
Lamentabilă ființă,
cearcăne albastre ai.
Sfredelești cu ochi-ți ageri
în nimic
și crezi că ai
posibilități mărunte,
care pot să fie praf.
Ele-ți dau totuși puterea,
să renaști dintr-un
S-ating o stea, acum aș vrea
Să pot să-ți dăruiesc
Căldura ei și strălucirea,
Ce falnic-o găsesc.
Să te-mpresor în lacrimi sfinți,
Să pot să te iubesc,
Să fim doar noi, mereu uniți,
Sub
