Poezii

Puțin peste trei decenii am așteptat, Să pot înțelege nimicnicia vieții. Aș crede că e târziu, dar, uite... Un frate de altă limbă se frânge. Un altul îsi cântă tristețea în Murdara-i povară

Lamentabilă ființă, cearcăne albastre ai. Sfredelești cu ochi-ți ageri în nimic și crezi că ai posibilități mărunte, care pot să fie praf. Ele-ți dau totuși puterea, să renaști dintr-un

S-ating o stea, acum aș vrea Să pot să-ți dăruiesc Căldura ei și strălucirea, Ce falnic-o găsesc. Să te-mpresor în lacrimi sfinți, Să pot să te iubesc, Să fim doar noi, mereu uniți, Sub