Un timp de tristețe, ce apare din acele amintiri neplăcute ale copilăriei mele, când vocea rațiunii nu era încă inventată. O eră a bucuriei, a unui sunet plăcut și suav, ca al unei viori manevrate
O iubești pe EA?... Știu. Mai mult decât orice? Știu și asta.
O inimă de metal îmbrăcată într-un pulover gri? E suficient să știu.
Iartă-mă! Tu știi asta?
Armura ta e învelită în gheață? Nu
cînd umorul se înverzește?
cînd cerul devine negru de cărbune arzător,
tu rămîi mereu același de demult cutezător
cu bocancii aceia roșii pe pămînt rătăcitor.
au fost vremuri dulci și bune
cu
Pe sub umbra păturii întunecate cerul se pregătește și el de culcare.Lumina scade ușor din intensitate, iar o dată cu ea,ochii celor ce se pun în pat.Însă, pe când noaptea își atinge apogeul, mă
Am găsit un loc ascuns în bezna grea a unei nopți târzii, însă acum se ivesc zorile unui început magnific, în care zâmbetul pe buzele oamenilor se regăsește din nou și în inimile celor ce încep să
Un paradis răsuflat de comuci,niste mici actori de circ ce se hlizează pe sărmanii oameni ce-și văd de treaba lor. Am ajuns la urgentă. Nu mai știu cine rade, cine plange. Pus în situatie îti poți
fluturele visurilor
Timpul zburător m-a adus din nou în întunecimea gandurilor mele tarzii, adormind și visand fluturele visurilor, călătorind în nepătrunsa dar
Fluturele visurilor
Timpul zburător m-a adus din nou în întunecimea gandurilor mele tarzii, adormind și visand fluturele visurilor, călătorind în nepătrunsa dar magica
Mi-am pierdut clipele timpului meu alergand la maratonul ce nu-mi aparținea, de vreme ce era pe proprietatea ta, nu aveam cum să caștig, ajungand la finalul concursului învingătoare, așteptand un
Sunt o simplă fată de la țară, crescută de niște bunici dragi, părinți iubitori și prieteni adevărați, iar tu ești mereu genul care face ceea ce vrea, se pare și cu inima mea. Doi copii jucandu-se
Am văzut o pasăre zburdand din aripile lui mari și colorate așezandu-se pe pervazul ferestrei tale, iar tu stăteai cu fața spre soarele de amiază gigantic uriaș în palma ta, pe cand mica vietate te
Pe tăramul amintirilor am fost în sejurul vieții mele, călătorind în cușeta ascunsă sub o banchetă a unui tren problemă. Am deschis această lume cu vărful unei gămălii de ac, întrand într-o tară
Reflectare a realității mele stranii zbuciumate de un cap cartofar și turtit legat la sfarșit cu o sfoară anormal de lungă și anostă a urbanismului, vieții de stradă al sufletului meu, trăirilor mele
Am caștigat batalia acestei fabrici de creiere
ce se poate numii mintea omenească.
reușita constă nu în depănarea ideilor proprii
mai cu băgare de seamnă a unor idealogii
ale mintii noastre
Un univers paralel mult prea sus, acestuia, în care există posibilitate de comunicare la nivel mult prea înalt omului comun, care semănă în prealabil cu un portativ din domeniul muzical, de care
Îmi amintesc de drumul spre tara, unde am invitat pentru prima data niste prieteni dragi mie. Era o dimineață călduroasă de vară. M-am ridicat din pat trezită fiind de ceasul ce nu-mi dădea voie să
AC