Andreea Bogdanovici

atenție la formulările de genul \"cu coarne\" cu_co

Referitor la text:
\"M-a cuprins pădurea cu coarne de cerb\"-personificarea nu este gestionată bine, versul este forțat.
Incipitul nu este asumat.
\"Nuferii se strâng peste inima mea.\"-nu îmi transmite nimic versul acesta, ceva de genul \"și marmota învelea ciocolata în staniol\" :))
\"Îmi lipsește iubitul pe cărare
deși totul îmi vorbește
de dragoste.\"
sunt versuri neasumate, nu respectă ideea, prin urmare ele nu transmit nimic cititorului.
\"Ciulinii îmbie la un somn printre mioare,
rășina lăcrimează după inima mea frântă. \" come on-finalul este slab spre a nu fi.
Eu zic că stilul acesta minimalist v-ar reuși dacă ați construi cu trecere de la o idee la alta, cu punte de legătură între idei.

Toate cele bune!

Sonetul este o poezie cu formă prozodică fixă, alcătuită din 14 versuri repartizate în două catrene cu rimă îmbrățișată și două terține cu rimă liberă.
Dar cea mai cunoscută formă de sonet, este cel italian, care se regăsește la Eminescu în poezia \"Vorbește-ncet\"
alcătuit din două catrene și două terține, rima îmbrățișată în catrenă, ritm iambic, măsura de 11 silabem iar ultimul vers are valoare compresivă.

Toate cele bune!

Am citit și \"Smoking your kisses\", puteai comprima textele, ar fi ieșit o chestiune interesantă.
Referitor la acest text, începe promițător, dar te repeți în \"somn lung\", la o distanță foarte scurtă de celălalt termen și este supărător la citire.
\"lacrimi adormite\" come on, puteai lăsa simplu, lacrimi, este o prețiozitate, încarci textul inutil.
\"Din păcate pentru mine, nici eu nu am putut să plâng. Picătura de apă sărată și tristă rămăsese captivă acolo, în spatele privirii rătăcite… și nu dădea semne că ar vrea să-mi mângâie obrajii\"- poți renunța la partea aceasta nu aduce nimic nou textului.
Te repeți prea mult în lacrimi, explici too much, \"Păcatul, blestemul și fericirea mea strivită sub rădăcini de copaci.\" nu sunt strivite că sunt mai multe enumerate...? ar suna mai bine, adică păcatul și blestemul ar căpata și ele un rost.
\"Sunt lucruri care dor mai mult decât ghearele ce sfâșie\"-ghearele sau rănile făcute de ele dor mai mult...ghearele nu te dor...
\"spărgându-se, inutile, de asfalt\"-inutil aici este chiar inutil
\"oglinda care le făcea reale e acoperită cu umbre și praf…\" \"care\" este în plus, poți trece la prezent verbul, astfel că fraza ar reieși verosimibilă.

Acum urmează în text generalizarea sentimentului, cu o introducere destul de patetică (cu încărcătură emoțională, ca în operele romantice).
Următorul pasaj nu urmează linia textului, este o altă idee.
\"Am coborât aproape sprintenă\"-cum să cobori aproape sprintină? :)))
\"uitați de mult de trend\"-poți reformula ideea, de...de
Textul devine prea explicit, prea multe detalii care nu sunt importante, poți exprima simplu ceea ce îți dorești ca cititorul să afle...
\"indiferența existențială\"-prețiozitate, este un \"fake\"

\"Puțină lume știe că în spatele Pieței Romane există un parc\"
exprimare tipic jurnalistică, pentru a stârni curiozitatea și a reține atenția cititorului...

typo: \"parcă ateptând suflete derutate\" - așteptând

Apoi te întorci la explicit... dacă ai renunța a mai amensteca stilul publicistic, jurnalistic cu cel literar ce bine ar fi...textul.
Și jurnalul este un gen literar :)

Toate cele bune, succes!

Referitor la titlu susține poemul, subtitlul este mai rece, și diferența între cele două ține de atmosferă.
Poezia este construită pe mai multe planuri care se suprapun la un moment dat, reușindu-se astfel crearea atmosferei, poezia fiind veromisibilă, la fel și mesajul ei.
Sunt numeroase motive și simboluri în această poezie care oferă cititorului mai multe perspective.
Mi-a plăcut.

Petre salut :)

Părerea mea este că poezia este încărcată de prea multe figuri de stil. Metaforele cu toții le folosim, dar asta nu înseamnă că trebuie să recurgem la cișee, pentru că poezia își pierde din mesaj, iar scriitura autorului intră într-o generalitate, nu se poate distinge de ceilalți.
Poezia este slabă, ai poeme mai bune, scrise mai natural, fără formulări fake. Despre plâns, lacrimi s-a scris foarte mult în literatură, și este dificil să aduci ceva nou, iar începutul poeziei este puțin ofertant. Te plimbi în jurul ideei fără să o atingi decât ușor, astfel că te joci, dar nu în sensul de ludic. Este mai mult o scriere teribilistă, dorești să aibă un impact, mizezi pe imagini, dar ele nu susțin poezia din cauza construcției.
Cred că ar trebui să o mai lucrezi, poate va ieși ceva interesant.
Amesteci stilurile, te joci între ideea de haiku-minipoem apoi la complex, este un experiment probabil dar nu este poezie, nu transmite ceva unitar.

Toate cele bune!

și marmota învelea ciocolata în staniol :))

Versuri clișeice, care nu surprind cititorul cu nimic nou. Sunt imagini \"fake\" care nu susțin poezia. Construcția ar trebui refăcută, să se renunțe la figurile de stil care nu-și au rostul.

Toate cele bune.

dar dacă citesc de 2 ori poezia fac diabet :)

așadar referitor la poezie este clișeică.
\"Se cununa
Coama teiului bătrân\"
\"Veștejeau cerul plăpând
În freamătul rugii nezise\" come on
clișee

Așadar eu am o observație, se poate exprima o idee și brizz brizuri.
Este o poezie slăbuță. Mai lucrează-o și renunță la clișee.

Toate cele bune.

are dexteritate :) hmm nu mai vreau sa aud/citesc de doctori :(

Uite ca te citim si nu te uitam.

si io te pup...

\"îmi ridic mâna
și nu pot să-mi desfac rădăcina\"
este rimă accidentală, și este supărătoare la citire. poți face o inversiune, de ex. mâna mi-o ridic/nu-mi pot desface rădăcina
ferește-te de prea multe conjuncții, sunt supărătoare, încarcă poezia.

\"din nasturele agățat\"

un vers interesant

\"în destin\"
este in plus, își pierde din intensitate, destinul poate fi orice, se limitează spațiul poetic-

\"muguri pe umeri
împletesc flori cărunte\"
florile nu pot fi cărunte, ele înfloresc în fiecare an, sunt simbolul renașterii, ar fi două variante:
1.să renunți la muguri
2.să renunți la cărunte
asta ar simplifica mult poezia

\"ce lasă libere
atingeri uitate-n viitor\"
aici, ar merge o chestiune, de ex:

pe umeri
împletesc flori
ce cad libere
atingerilor

\"dar
îmi ajut fruntea
și îmi sprijin pe sânii ferecați\"
aici ar putea fi o simplificare:

îmi sprijin pe sânii ferecați fruntea

\"privirea semănată
cu înaltul sedus
buze pe trup
dorințe dintr-o soartă
fac să-și urmeze
floarea de colț
pe stei
o viață\"


o idee ar fi:
privirea semănată
cu buze pe trup
face să-și urmeze
radacinile din floarea de colț

renunțați la a mai folosi prea multe adjective, încarcă poezia, mai ales că nu aduc nimic nou.

p.s
sunt doar simple păreri.

te salut.

atenție la rimele accidentale, cum ar fi cele din incipit.
\"oaza destinului\" come on
\"șuvițe cărunte\"
\"desenează dorințe dintr-o soartă\"
formulări slabe, clișeice...
finalul slab.

părere: mai lucrează-o. este slabă poezia.

Slabă epigrama, sincer numai când aud ce miron cozma îmi vine să mor.
numele lui cozma a devenit clișeu.

Toate cele bune!

de clișee.
Oana, am mai spus când am trecut pe pagina ta, să renunți la clișee.
Ești forțată să le folosești pentru ritm și măsură, dacă vrei să folosești rima, folosește dicționarul de rime al site-ului, poate vei scăpa de clișee.

Toate cele bune.

Nu am nimic de reproșat, este scrisă natural, nu este fake, poezia are un nucleu, îmi place construcția.
incipitul este foarte bun, iar sfârșitul bun, puternic.
Imaginea este bine aleasă.

Te salut!

Eu propun și altfel de scriere decât cea haiku. Toată lumea scrie haiku, a devenit aproape un \"clișeu\".

Toate cele bune.

Mi-a plăcut poezia, doar un semn. am mici observații dar pentru că este cu dedicație, tac și nu spun decât că mi-a plăcut. Este tristă poezia, așadar Romulus, fii optimist!

sunetm - typo în primul vers

Ideea este interesantă, are câteva construcții puțin patetice, de origine romantică, întâlnite în operele poeților romantice, la fel și motivele.
Mi-au plăcut primele 6 versuri și ultimile 5. Restul sunt în plus, nu aduc nimic nou poezie, și se diluează mesajul prin balast, explicit.

Toate cele bune

Repetițiile sunt supărătoare în construcțiile minimaliste.
\"Încercând să dau un sens vieții.\" vers clișeic, s-a folosit de n ori în literatură.
\"Vorbe și soarele ce apune deasupra noastră\"
vorbele pot apune? renunță la astfel de formulări, pentru că nu transmit nimic, nu sunt originale. sunt construcții \"fake\".
\"drog asurzitor\" come on... prețiozitate.
\"Crescând cărămizi în palme.\" prețiozitate, puteai spune simplu de cărămizi, dar că le crești, ținând cont că ai comparat o trăire cu holocaustul... forțată poezia.
\"Și obraji afumați,
Trăgând perdeaua pe ochii împăienjeniți\"
acum nu se mai leagă de incipit, este o altă idee.
După părerea mea este un text slab.

Toate cele bune!

read all...

Poezie este construită prea lung, și spre final se diluzează. Are balast, este prea explicită.
Are versuri clișeice, și nu surpind cititorul cu ceva nou. Este o poezie care ar putea fi scrisă mult mai natural, pentru că ideea este bună.
Primele două strofe sunt mai bunicele.
Eu aș renunța la construcțiile de genul:
\"nopțile cu icoane\", \"mirarea dimineților adultere\" etc. în special evită construcția strofei a 4-a. Renunță la prețiozități. Nu mi-a plăcut pentru că este o poezie \"fake\".

Toate cele bune!

Este un text interesant, cu o construcție bună. Îmi place că nu este scris cu prețiozități, și am remarcat incipitul.
Mi-a plăcut și am lăsat un semn.

Toate cele bune!

\"nu mai râde de atacul lui de cord\"
este un vers bun, simplu, care conectează cititorul la poem.
\"atacul de cord\" mă duce pe mine ca cititoare cu gândul la un sentiment muribund, intrat în recloziune.
\"așa
se bărbierește se împiedică traversează strada cumpără ziarele\"
adverbul de mod încetinește acțiunea, și reduce spațiul poetic, impune o perspectivă cititorului.
În rest, versul este bun, indică o continuitate, o luptă de a ajunge undeva, ziarele sunt simbolul cotidianului, al vieții de zi cu zi, în el sunt cuprinse toate dramele umanității.
\"acolo se așează\" adeverbul de loc \"acolo\" putea lipsi, din punctul meu de vedere, este prea vag, iar un loc poate fi oriunde acolo.
\"visează marea și nisipul și face crime pentru asta
ca să poată
să vadă\"
poată-vadă sunt rime, și nu mai urmează linia construcției.
versul este interesant, ideea este accentuată prin folosirea substantivelor \"mare\" și \"nisip\", induce acea stare de liniște creată de mare și de o anumită stabilitate pentru că marea este o continuitate, ea dăinuie de mii de ani, iar \"nisipul\" subliniază o nesiguranță, că toate lucrurile sunt efemere. Frumos contrast.
\"ca și cum ar mai avea o inimă
una pentru tot ce cunoaște și una
pentru ea\"
o strfă bună, nu am nimic de obiectat. Mă duce cu gândul la o melodie, decât că ea împărțea lumea lui... contextul era altul, dar îmi place strofa.
Conferă echilibru poeziei.
\"și începe în fiecare dimineață să vină după tine eve
tot întinde întinde
se gândește la eve
e încă în pat dormind poate
încolăcit strâns
să păstreze căldura să suprime nevoia de a începe ceva
neînțeles
nu-și mai simte brațele\"
aliterația este bine gestionată. Simbolul dimineții care mereu înseamnă un început. În următoarele versuri se subiniază lupta dintre planul interior și cel exterior.
\"un accident fără rost și lumină crudă\"
antiteza este bine construită în poezie.

Partea în engleză evidențiază universitea trăirilor, a eului poetic.

Mi-a plăcut în concluzie.