Ce rau si ce bine e....

Daca ai fi o lacrima n-as plange...de frica sa nu te pierd... Stiu ca sunt pe lumea asta o mie de inimi care te iubesc, dar stiu ca niciuna nu o face mai mult ca mine...si cu toate astea, undeva, in coltul ochiului... a aparut o lacrima... si-a continuat sa curga, si te-am pierdut... se pare ca trupul meu nu reusea sa suporte durerea de a te avea, si acum te-am pierdut, dar ma simt mult mai bine, sunt mult mai linistita, acum sunt libera... am sufletul curat. Te-am iubit? Te iubesc? Cine stie, dar mai bine te uit! Si totusi te iubesc, numai ca am vrut sa plang si-am plans... si te-am pierdut. Si totusi mintea mea nu poate pricepe de ce atata liniste, de ce atata calm intr-o inima ce sufera ca pierde ceva drag, probabil ca nu mai poate suferi, a plans prea mult si acum numai sunt lacrimi, au secat, de fapt asa sunt eu, seaca pe dinauntru- carcasa pe-afara, ... ce trist, ce urat, CE RAU SI CE BINE E SA FII ASA!!! Un paradox e viata, si-un paradox sunt eu...