Poezie
marină
1 min lectură·
Mediu
eram aproape de țărmul abrupt
tăiat în stâncă
m-am gândit
că pot să zbor
și voi ajunge în mare
unde
o sirenă albastră
mă va duce departe
într-o lume mai bună
din altă dimensiune
de fapt
am fost salvat
de un ins hâd
pătrat și indiferent
care mirosea puternic a sare și a pește
m-a apucat de păr și
m-a aruncat pe plaja plină de scoici și alge băloase
priveam în jur buimac
vedeam doar fețe tâmpe
și imagini dezolante
m-a cuprins
plictiseala
prin ceața din mine
la orizont
am zărit o figură ușor estompată
mi-ar fi plăcut
s-o ating
măcar o singură dată
dar s-a aruncat în mare
tocmai când trezise ceva în mine
001.294
0