Îmi picură somnul adâncul
Pe pleoape, în suflet în șoaptă...
Tărâm de tăcere și luptă
Se ascunde în orele goale.
Îmi picură noaptea lumină
Din praful de stele de-o clipă,
Și nori transformați
Știu că poleiala de căldură
Se așază pe umerii dalbi
Ca un cântec de seară
Legănat în zâmbetul pruncului.
Pe umerii dalbi,ridicați a mirare.
Doi ochi de copil,
Mai vioi în alte primăveri,
Acum
Cade petală de durere.
Ușor, ușor...n-o simți.
Desprinsă din ultimul oftat,
Udată de ultima lacrimă,
Ascunsă de-o singură mână.
Acum s-a topit în iubire.
Cu sufletul agățat de cruce,
