Anda Andrieș

Ãsta fu prea lung! Promit să-l citesc în zilele de Crăciun!
Am vrut să știi că am trecut pe la adresa indicată!

:)

Poate sunt singurul cititor al acestei poezii care a fost mai răscolit decât o poate spune și cu siguranță mai zguduit decât și-ar fi dorit! Pentru un alt poet care a scris un alt Sanitarium poemul s-a sfârșit! Exact cum și-a prescris premonițiile... așa că te rog din tot sufletul meu să nu mai scrii altă dată un astfel de poem.

O s-ajung odată singur într-un pat,
Numai vrăbii oarbe vor lovi în geamuri
Tot crezând, zadarnic, că am fost soldat,
Că am tras cenușa vântului de hamuri.

Nimeni n-o să vină, asta pot să știu,
Sunt poveri pe care nimeni nu le duce,
Ca Serghei Esenin tot mimând că-s viu
Pe orizontală țintuit în cruce.

Vor intra, fatidic, umbre medicale
Spirtul să-și înfigă colții în plămâni,
Și cerșind sfârșitul (nu e altă cale)
Voi ruga pustiul să mă dea la câini.

O s-ajung odată singur, într-un pat
Și-n ferestre sparte vântul o să bată,
Amator al vieții, nici măcar bărbat,
O să zic: tăcerea, i-auzi cum mai latră.

(Sanitarium - Nicolae Paul Constantin 02.10.2004)

Nu s-au iubit ca în povestea
ce-ncepe cu \'\'a fost odatã\'\'...
Nu era prinț, cu toate-acestea
s-a-ndrãgostit mortal de fatã!
Povestea nu conține mere,
iar vrãjitoarea cea blamatã
era o pașnicã muiere,
fãrã oglindã fermecatã…
Povestea lor, necenzuratã
stârni-va inutil proteste,
existã martori, de-astã datã,
dispuși istoria s’ateste!

----------------------------------

El fura lemne din pãdure,
iar ea fãcea o frigãruie.
Flãmând, n-a mai putut sã-ndure
și-a abordat-o fin : - ‘‘Duduie,

sa moarã mama, mi-e cam foame
și-n burtã mi se tot foiește
piticu’ mâncãtor de poame…
Acum la tine cam poftește

sã-i dai ceva de pe jãratic!
De fapt, arãți a braconier!’’
Dar fata îl privi flegmatic:
- ‘‘Tu cine ești?!’’ – ‘‘Sunt brigadier,

Mã cheamã Mișu, de la silvic!
Și aș mânca o caprã-ntreagã,
de când mã știu, sunt cam bulimic...
Ce te holbezi așa, ești bleagã?’’

- ‘‘Bulimic, spui?!’’, rânjește fata
și-și aranjã cochet broboada.
’’Știi cine\'s eu?’’ – ‘‘Nu, jur pe tata’’!
- ‘‘Pãi eu sunt… Albã ca Zãpada

și cu pitici sunt mãritatã!
S-au scris povești pe tema asta…
Mârlane, sã te-ascunzi îndatã,
ca altfel ți-ai gasit nãpasta!

Cand s-or întoarce de la coasã,
piticii o sã detecteze
cum pute pielea ta jegoasã,
venitã-n zori sã-mi altereze

parfumu’ fin de levãnțicã!
Prohodu’ o sã-ți intoneze
și-apoi, deși cam mãrunțicã,
podoaba o sã-ți mai scurteze!

Și apropos, nu cred, țãrane,
vrãjeala aia cu piticu’…
Mã crezi tâmpitã, bolovane?
Ia carã-te, te-așteaptã dricu’!’’

Cãzu pe gânduri Mișulicã
și-analizând rapid beleaua
simți o crampã în bãșicã:
- ‘‘Ascultã, fã, unde-i cișmeaua?

Sunt de acord, îți fac damblaua
și-am sã mã spãl, deși de-o lunã
eu nu mi-am scos nici pijamaua
și-n buzunare am țãrânã!’’

Iși ia izmana marțafoiul,
și o aruncă între tufe,
apoi se-ndreaptă spre butoiul
cu zoaie și-Ariel de rufe.

Căzând în tufe, printre fragi
izmana faultă o cioară,
ce croncăni: - ‘‘Îmi par nădragi,
dar cred cã-i bombă nucleară.’’

Cu ochi de melc privește mândra
la mușchii ce zvâcnesc elastic,
pe față i se scurge pudra
și-n sân șoptește: - ‘‘E fantastic

să văd o astfel de podoabă,
nici nu credeam că se mai poate…’’
Cu glas molatic, îl întreabă:
- ‘‘Ĩngădui să te frec pe spate?’’

Ce a urmat, e chiar povestea
ce au filmat-o ieri aricii
pe DVD! Ei au dat vestea
ce au aflat-o, azi, piticii,

și-n codru s-au ascuns, în grabă,
când au văzut ce mult contează
să fii-nzestrat cu o podoabă
ce la recorduri candidează!

Și tot piticii-mi depănară
cu glas sfârșit, de la fereastră,
povestea fetei ce-o iubiră.

Iar eu v-am spus-o dumneavoastră.

Morala:

Poveștile se schimbă, logic,
văzând progresul tehnologic.

(autor: Radu Stefanescu)


P.S. Victor, eu nu ma pricep la interpretari din astea savante intr-ale poeziei, dar a ta m-a facut sa zambesc, ceea ce pentru mine e un castig! Sa fie din cauza intertextualitatii?!
La buna citire!

Corina,

Tin sa te felicit pentru acest text! Pentru doi de-alde Ioan Peia si eu as incendia Buda (pesta).
Raman la parerea ca talentului ar trebui sa i se ierte orice.

Măi Norică niciodată,
Nu e bine să îți scriu.
Cuiul ăla, or să-l bată
In mod sigur, la sicriu!

:(

Nu mă așteptam, ca după mai bine de doi ani, să mai treacă cineva pe la textele mele, doar întâmplarea a făcut să găsesc comentariul de mai sus neprimind înștiințare pe mail. Mulțumesc pentru vizită!

\'\'Aveam și eu o muză-n bloc,
La șase sau la șapte,
Însă era urâtă foc
Și stearpă, fără lapte.\'\'

Se spune că nu există femei urîte ci doar bărbați care n-au băut destul!

Pentru cei ce n-au puterea
De-a se prinde-n acest joc
Nu contează, bre, muierea.
Ãștia n-au băut deloc!

timbrul, marca postala

De când m-am rătăcit odată,
O recunosc fără rușine -
Prefer pădurea defrișată
Necunoscutelor virgine.
(Puiu Constantin)

Dac-am înțeles eu bine
Cel ce ne vorbește,
Nu se face de rușine
Căci le OCOLește!

Pentru public:
* După \'\'îndelungi\'\' cercetări am descoperit că dl. Puiu Constantin este șeful Ocolului Silvic Dorohoi.
Titlul primului meu comentariu a fost întâmplător...da\' mă bucur că s-a potrivit! :)

Hohotește site-ul,
Făr\' a comenta:
Defrișase altul
Inaintea ta!

:))

Ei, pentru că l-ai \'\'sinucis\'\' ai primit destule reproșuri (evident și eu am cotcodăcit cu năduf în ziua aia și de supărare n-am vrut să-ți scriu nimic), da\' cu Florentina ce mai ai?! O să ne spui, într-o zi, povestea ei, nu?!
Spune da, că nu te costă nimic :)))

Bine te-am regăsit! Ai fost plecată în vacanță?

Intrebarea din titlu este adresată editorilor! Știi ce-s ăia? Nu? Uite, îți spun, dar să rămână între noi, da? Editorii sunt niște neni și niște tanti despre care, putem presupune, că la vârsta ta știau să scrie foarte bine bastonașe, bețișoare, motiv pentru care atunci când ajung mari (adică editori) pun etichete (codurile alea de bare pe care le-ai văzut pe pachetele de biscuiți. ;)

Să crești mare Stefane, m-am amuzat citind textul tău, da\' nu crezi că ai fost cam dur cu nenea șoferul?! :)

dupa ce n-am mai putut
i-am zis putin enervat:
-draga mea eu sunt barbat
nu masina de cusut!

dumitru cioaca-genuneanu


După cum s-a constatat
E, din când în când, bărbat
Si-o-ntrebare nu-mi dă pace
Când va face rost de ace?

decât să mă-njuri pe mine
cu-acel verb plin de rușine
io-ți propun ca mai degrabă
să-l punem, în doi, la treabă.
(Dumitru Cioaca Genuneanu)

O să-ți spun fără ocol,
Verbul ăsta, nea Mitică,
E ceva de protocol,
Genu\': \'\'nu ți se ridică\'\'!

;)

Nu mai scrie,-amice,
Carti ce nu se vand.

(Elia David)


Asta n-ar fi o belea,
Chiar ar fi mană cerească
Si degeaba să le dea
N-are cin\' să le citească.

:)

S-au dus dracului toate cate au fost altadata, ce ti-e dom\'le cu incalzirea asta globala!!!!!! Unde s-a mai pomenit sa puna Diviza o caruta de epigrame si dupa un veac sa nu aiba decat 37 de afisari si un singur comentariu?!!! Of, imi vine sa injur! Da\' nu stiu destula carte!
Toata polologhia de mai sus vrea sa spuna ca mi-a fost dor de scrierile tale! Din cauza de nostalgii rascolite nici nu pot face un amarat de catren!

M-ai ambalat! (Miloș Petru)


După cum te vaiți, Petrică,
Spunând că te-am ambalat
Ori cutia e prea mică
Ori tu ești cam expirat!

:)

Nu stiu, Anda, ce-ti convine
Si ma-ntreb cam in ce mod
Am s-o scot la cap cu tine,
Dar pe targa-i, zau, comod.
(Laurentiu Ghita)

Nu te contrazic deloc
Trecem la concluzii:
Dacă ai puțin noroc,
O să-ți fac perfuzii!

:)

Sper ca în felul ăsta să-l fi mulțumit și pe Milos!

Vin acum să retractez
Fi\'ndcă îmi găsii năpasta
N-aș dori ca tu să crezi
Cum că targa-i pentru asta!

:)))

Laurențiu, zău, pe bune
Rog să-mi pregătești o targă.
Înțeleg că vrei a spune
Că-ți lipsește una largă!

:)

Două rugăciuni fierbinți
O să-ți fac azi, cu detentă;
Să nu faci copii cuminți
Și să fii mai imprudentă!

P.S. Draga mea, jos basmaua! Că eu n-am evoluat încă până la faza de pălarie! ;) Uff, ce dor mi-a fost de tine și de scrierile tale!