Anca Zubascu

Aveți dreptate. Îngreunează lectura. Am, totuși, și eu dreptatea mea. \"Ca și cum\", \"ceea ce este cel mai\", \"ceea ce e și mai\" apar acolo pentru că această poezie (dacă nu cumva e prea mult spus) a fost concepută ca o confidență, ca o explicație adresată mai mult mie însămi. De aceea toate elementele acelea de legătură își au rostul. Mai mult, în prima și ultima strofă \"ceea ce\" marchează, de fapt, ceea ce am vrut eu să scriu aici și anume: \"ceea ce e și mai înfricoșător\" decât viața însăși este repetiția, \"ceea ce este cel mai înfricoșător\" este viața-tabiet. Este deci o simetrie de construcție căutată cu rol comparativ.

Nu vreau să mă scuz. Repet, aveți dreptate. Greșeala mea cea mare este că mă gândesc puțin la lectură întrucât în marea parte a timpului sunt principalul meu cititor. Mai am de lucrat până să scriu pentru ceilalți. Dar în momentul acela voi aplica, cu siguranță, sfaturile dumneavoastră. Vă mai aștept. Mulțumesc. AZ

Mulțumesc de trecere și de semn. Înseamnă mult pentru mine. Da - suntem dresați zi de zi să combatem timpul. Păcat că nu realizăm că e în zadar.

Și de semn...mereu atent, mereu elegant, mereu păstrând un vers ca pe un semn de lectură.

Am observat și eu. Muțumesc din nou.

Frumos tabloul acesta. Într-adevăr creștem cu adevărat doar sub ochii părinților nostri. În astfel de momente, ca cel pe care îl descrieți dumneavoastra creșterea aproape poate fi văzută. Cu mirare, cu nostalgie, ca înflorirea. Și lumea parcă ne rămâne prea mică. Deosebit de frumos, nostalgic și curat. Iar acest miros de ziare vechi și de tutun face evocarea aproape palpabilă. AZ

foarte frumos spus. idei interesante-zic eu. ți-aș sugera, dacă îmi permiți, să încerci să simplifici. mi se pare totul prea încărcat, prea explicit. sugerează-ne în loc să ne arăți. am citit cu plăcere, AZ

Da este un ținut îngeresc. Toți oamenii pot fi poeți acolo.

Trecerea dumneavoastră mă onorează. Ploaia este maramureșană. Pentru mine totul este. Mulțumesc.

Foarte bine scris, foarte bine redat. Succint si complet in acelasi timp. Aproape ca ma vad in camera goala, aproape ca simt mirosul de vechi si aud usa deschizandu-se. Mai vin

Mulțumesc pentru trecere și semn. Medeea Iancu- Mulțumesc pentru obiectivitate și părerile constructive. Domnul Teodor Dume, mereu cald și entuziast în fața cuvântului. Ramona, te primesc mereu cu drag și aștept mereu interpretările tale și cuvintele tale încurajatoare

Mulțumesc pentru apreciere și semn. Poate, la urma urmei, inconsecvența asta nu e așa de rea. Face totul să fie mai interesant și mai firesc. Joi se vrea o mărturisire succintă la apus de seară, când trag linie și analizez ziua trecută. În fiecare zi e joi.

Parcă venită să ne amintească ce este poezia. Aceasta este poezia de care m-am îndrăgostit. Elegantă, subtilă, atât de...fragilă. O lectură plăcută. Îmi era dor să citesc așa ceva. Se poate scrie frumos, natural și cu rimă. Mulțumesc. Mi-ați făcut seara mai frumoasă.

Multumesc pentru trecere si semn.

Mulțumesc. Pentru criticile constructive, pentru apreciere și pentru steluță. E prima și am primit-o cu bucurie și emoție. O să încerc să o merit. Adevărul este că în scris sunt aceeași: inconsecventă, din păcate. În ceea ce privește asemănarea cu Sorescu cred că este întâmplătoare. Nu face parte, spre rușinea mea, chiar dintre autorii cărților mele de căpătâi. Este o onoare însă comparația în sine.

Superb. Iubirea ca instanță creatoare, prezentată în mai multe ipostaze, evocată, experimentată, regăsită în natura însăși cu uimitoarea ei putere de a modela: \"punând culoare-n mugurii de flori\". Iubirea prezentată ca și Cuvântul inițial, dând naștere în mod perpetuu. Iar \"parfumul învechit\" ne convinge că iubirea dăinuie și intimidează timpul.

Mulțumesc de trecere. Și de semn. Foarte perinentă părerea dumneavoastră. Am simțit și eu că, la sfârșit, ceva s-a rupt. Dar poate e mai bine așa. Partea proastă a acestor zile de sărbătoare e tocmai faptul că țin puțin. Și apoi firul se rupe pe nepusă masă. O să încerc să refac. De obicei nu prea îmi iese.

4 tablouri, da...In niciun caz scrise în viteză, probabil trăite în viteză. De obicei, analizând ceea ce am trăit deja ni se pare că s-a întâmplat repede. Probabil de acolo stupidul \"viata e scurtă\".O retrospectivă frumoasă, frumos scrisă și credibilă. Tocmai din cauza acestei viteze de redare. Și totuși trebuie timp mult după lectură pentru a o face cumva să se contureze, să te impregnezi de ea. Te rog să îmi scuzi comparația dar am citit-o ca și cum aș fi fumat prima țigară dimineața iar apoi i-aș fi simțit gustul pentru următoarele 2-3 ore.

Îmi place mult pentru că este totul veridic. Aceste tablouri succinte sunt, la urma urmei, tot ce avem. Și poate tot ce suntem.

Da...Pana si dragostea poate deveni insuportabila daca ne atingem prea des. E riscant. In ceea ce priveste conflictul, da, exista un conflict...de fapt, mai multe, toate pornind de la faptul ca, de la un moment dat in viata, ne dam seama ca acasa nu mai e acasa si ca de fapt oamenii sunt cei care fac dintr-un loc \"acasa\". O data ce ii pierdem, si nu fizic vorbind, ne dam seama ca \"aici nu mai sta nimeni dac-o fi stat vreodata cineva\". Multumesc. Te mai astept

Mă bucur că nu ați uitat această pagină și vă mai aștept cu drag. Mereu mi+a fost teamă de cuvântul poem. De aceea încă postez tot la personale. Tot ceea ce scriu îmi pare mult prea...intim și uneori prea adevărat. Să aud, deci, de la dumneavoastră că ceea ce scriu este poem mă face...fericită.
Mulțumesc

Mă bucur că ai simțit asta. De fapt, mă bucur că ai simțit atunci când ai citit. Nu am scris de ceva vreme și mă bucur că incă mai pot face lumea să simtă. Îmi era frică să nu mi se demonstreze contrariul. Mulțumesc. Te citesc și eu dar nu prea las urme. Comentariile mele sunt de obicei mai...interiorizate.