Anca Vieru

în jurul meu mâini atârnate de bare priviri identice capete cu căști pe urechi săptămâna asta trebuie să porți căști galbene ca să nu te amendeze poliția culorilor căștile verzi de

am adunat toate merele din istorie și m-am înfășurat în ele acum aștept arcașii timpului e de ajuns să greșească unul singur

L-am văzut la metrou pe băiatul care duce pădurea într-un ochi iar în celălalt cerul stă rezemat de afișul cu balerina ridicată pe poante și ține vioara pe genunchi metroul a venit și a

Și tramvaiul urca încet pe stradă vântul plimba alene frunze arse hârtii pași fețe de ceară presată și tramvaiul nu se oprea în stații oamenii lipeau de geam nasuri ochi ziare tăceri se

Ultima dată când l-am văzut purta un coif de hârtie scris cu poezii mi-a spus – simetria și simplitatea vor salva lumea - apoi a aprins bricheta și-a scos coiful și i-a dat foc nu era

Frumusețea nu are nume - spune băiatul cu pistrui mirați mestecând poza cu dansatoare de striptease surpriză la pachetul de chewing-gum și alunecă de pe tamponul de tramvai. * Frumusețea

Trăim într-un cub Rubik aruncat demult pe o masă fiecare în pătrățelul orb unde nu contează culorile și luminile se destramă în umbre. Ne-am obișnuit mereu aceiași vecini o liniște

Nu vreau să port ochelari - am zis și mama mi-a răspuns - hai să jucăm un joc uite în fiecare dimineață îți imaginezi că-n loc de ochelari ai două flori lumea e frumoasă când o vezi prin

Lunea în orașul nostru circul are zi de relaș iar circarii se dau cu pudră de camuflaj și ies printre noi. Veseli cu pași ușori de tigri bengalezi așază în piramide iubiri de unică

Seara mă înec în acea oră în care orașul se scurge pe geam picătură cu picătură întâi strada cu piatră lustruită frunzele călcate pe trecerea de pietoni șotronul spălat de ploaie oameni cu

Dimineața presar cafea pe pervazuri să fie păsările treze când mă-ntorc în autobuzul galben trec podul urc pe lângă depozitul de fier vechi ieri au adus două mașini siameze - mergem

Trageți perdeaua aici fiecare geam e sufocare lentă împinsă în tăceri de împrumut lăsați lucrurile inutile la locul lor un calendar un ceas - timpul măsurat e timp pierdut - cutia

Ultimele culori vin din atingeri de degete dincolo de ecran vieți de împrumut fără miros fără gust toate la fel nu, domnule, aceasta nu e o varză e un buchet cu maci dacă ați ieși din

A sunat la ușă omul care adună greșelile. I-am deschis și am început să mă caut prin buzunare, am găsit vreo două-trei, dar n-a plecat, am căutat după cuier, pe sub covor, în pliurile