Poezie
Marturisirea
1 min lectură·
Mediu
trestia mea nu e
ganditoare,
s-a aplecat cu amiaza,
cu vantul,
si cu echinoctiul.
sta neinvelita
de cuvinte
albastre
pe care copacii
le cresc in umbra
lor.
din cand in cand
se-ntinde
a cumpana
peste oglinzi
de om.
trestia mea e
intamplatoare
nascuta in
noaptea diminetii
reci
de toamna.
012270
0
