Poezie
incercarea
1 min lectură·
Mediu
ne regasim in zori flamanzi de libertate
ne avantam in noapte saraci de Dumnezeu
ne cerem izbavire pe-o dulce sarutare
ne micosram cu timp si cu orice greu
ma regaesc in noi flamnda de zbor
ma avant in noi saracita de dor
ma cer in noi o clipa de placere
ma micsorez in noi cu fiece tacere
si mai exist chiar daca inca se moare
si mai exist desi cad din picioare
mi-e spatele rece cu soarele in suflet
mi-e gandul tot mai jos si far de rost anume
tusesc atat de aspru si calda agonie
e meritul meu astazi ca am cules prea mult
furand din vesnicie o clipa si un zambet
ce nimeni nu le-a avut caci nimeni nu le- a vrut
acum ma sting cu lacrima uitata
in coltul camerei inchiriate
si intr-o zi cand va fi iar culoare
voi alerga zambind spre eternitate.
17 mai 2002 , brasov
032.478
0

Nu trebuia sa ii pui rima, daca nu ai putut pastra masura si ritmul. Ma simt ca intr-un trabant pe un drum de munte, zdrong-zdrong, si hodoronc-tronc, am scris o poezie.
Nu e rea poezia, as pastra ideea, dar as schimba total dispunerea in versuri. Si rima, mai da-o-ncolo, nu aia face poezia.
Ideea inseamna poezia. Si ideea o ai. Dar de la mina cu mineri pana la diamantul din vitrina mai e mult, draga.