ANCA MARGARETA COSTACHE

colecționez fluturi în cutia fermecată, sufletul lor renaște de fiecare dată, mii de culori, fantezii din pădurea întunecată. verdele pătrunde în inima pătată, străbate trupul și mintea

Mi-a plăcut cuvântul tău prietene, În reiubire te regăsesc, Sufletele noastre coapte Împrăștie miros de pâine caldă. Străbat pădurea stearpă, Ecoul surd îmi alungă și soarele și norii. Îmi e

aș vrea să distrug mărul, să împletesc din frunze uscate o doină a vremurilor apuse. mă plimb agitată pe holul lung, cuțitele nu-mi dau pace, merele verzi îmi potolesc setea, merele roșii

pe urmele dragostei, descalț trupul de fragilitate, țin sentimentele în congelator. m-am dezbrăcat de mine, de două ori. privesc cu melancolie icoana din colțul camerei, mă întreb pe unde

frunzele respiră praful gândurilor, libertatea de a mângâia cerul în țarcul acesta uman e o cafea dulce peste pânza de lacrimi. amorțeala trupului, tulburată de adierea fantasmelor, se

Viermi care scuipă cuvinte gâdilă trupurile. Gândurile îmbătrânite dansează confuz, se izbesc de nori, mănâncă speranțe și plâng deseori ca niște prunci. E atâta libertate în neființă, zidul

frustrarea încolțeste îndrăzneț, se extinde în fiecare celulă a corpului. amintirile albastre încă mai dor deși hârtia în care sunt închise se îngălbenește și timpul devine confuz. alfabetul

Durere tămâiată cu aduceri-aminte fugi în altă poveste, ai greșit episodul. Secundele tremură ca o gelatină, săgeți din alte vremuri dau uneori târcoale palatului aurit în care

cuvintele sângerează ca un apus, tinerețea rămâne captivă, așteptarea e îmbălsămată în fluturi, gândurile sunt împrumutate din mai multe vise, literele intră în piele, cifrele aleargă

Valurile se agită, ca si cum ar îmbrățișa o himeră... Dorința respiră, tulbură pământul, anotimpurile din trupul nostru lasă urme. Astăzi te rog să îți lași sufletul liber, să ne ținem de mână

Durerea din corpul meu se extinde, ca un virus intră în pereți, intră în vise intră în aerul pe care îl inspirăm și eu și tu. Despre nebunia de aseară... camera era deja bolnavă, nu pot

Ziua aceasta e pătrunsă de alergii, roșul pictat pe tavanul prea înalt provoacă migrene, albastrul care curge în trupuri are cerneala expirată. Ochii, de un verde smarald, nu se potrivesc cu

Nu mă întreba ce simt, câți ani am, ce cred despre libertate. E un război al sentimentelor , al indeciziilor, e o luptă între frunze moarte și sânge vulcanic. Aștept să mă trezesc din coșmar.

textul original: vreau să desenez singurătatea, să o transform într-un avion de hârtie și să o înalț în ghearele trecutului, să mă salveze de prezentul gol. astăzi văd și simt moartea din

te recunosc ca tată, atunci când am învățat să evadez tu mi-ai dat creion, tu mi-ai tatuat pe degete alfabetul fanteziilor. tu mi-ai dat pătură atunci când monștrii timpului mi-au înfrigurat

Trec pe aici, scap apa, nisipul din brațe, las plantele să se joace poate se rătăcesc, poate se îneacă. Prea multe figurine cresc, se agită ca o furtună și visul obosit imită un motel fără