***
Toamna îmi tot arată că trupul se învechește, că așchiile se tot adună, că nu pot decât să urlu tăcut, în ritmul ploii, neputințele mele... Mă lupt cu frica de când mă știu și parcă mintea
ACANCA MARGARETA COSTACHE***
fiecare soare apus e un sfarșit, o lumânare care s-a consumat și peste care s-a așternut întunericul.
ACANCA MARGARETA COSTACHESă-mi șterg visele cu iarbă
Acum douăzeci de ani am recunoscut sentimentul de a fi iubit. Ca un munte, fără picioare, cu dor de ducă a rămas. Nu am putut șterge, cu iarbă verde, dragostea din buzunar. M-am infectat cu căldura
ACANCA MARGARETA COSTACHECiocnire
Când lumina împacă apusul cu o sărutare atunci ma-nclin ploii și simt setea pământului. Plâng și eu atunci, de bucurie, că pot simți focul, de tristețe, pentru că sunt un munte de scrum.
ACANCA MARGARETA COSTACHEÎn această dimineață...
Balanța trupului se înclină deseori către neiertare... Năluci când gri, când verzi apar și dispar în zilele noastre. Versuri virusate diluează culorile sufletului și zâmbetul din
ACANCA MARGARETA COSTACHEDisperare
Acum câțiva ani aveam cenușă în ochi, mă plimbam în deșert și căutam înțelegere, nu apă... Nu îmi era sete, dar aș fi înghițit tot nisipul firbinte. Trupul meu căuta soarele, să-l vindece, să-i
ACANCA MARGARETA COSTACHELa plimbare cu mama
Mă agăț de tine mamă, de iubirea rostogolită... Stelele azvârlite de tine luminează cămașa albastră. Semăn ecuații, printre cuvinte negăsite. Spăl cu lacrimi, trupul recompus. Inima mea, arsă de
ACANCA MARGARETA COSTACHE***
Valuri gălăgioase îmi inundă gândurile. Corpul acesta, care nu este al meu, îmi provoacă atâta frustrare... Mă ascund din nou în amintiri, vreau să îmbătrânesc copilul fericit, să îl
ACANCA MARGARETA COSTACHETimpi nepereche
Câteodată mi se face dor de soarele cu lumină verde, de răsăritul de acolo, din oglinzile casei părintești. Mi se face dor de primavara care îmi curgea prin vene și mi se revărsa pe
ACANCA MARGARETA COSTACHE***
Copila cu soare în unghii, cu părul sărat și păsări în suflet dansează cu vântul în cireșul amar. Cerșește iubire, ca fiecare fir de praf. Copila cu pietre ascuțite, cu vorbe nespuse și trupul
ACANCA MARGARETA COSTACHEZile primăvăratice
Soarele mi-a pătruns în coaste, se joacă de-a v-ați ascunselea! Primăvara îl caută disperată! Balaurul cu pijamale roz înghite timp, îmbătrânește copilăria, îmbătrânește
ACANCA MARGARETA COSTACHE***
colecționez fluturi în cutia fermecată, sufletul lor renaște de fiecare dată, mii de culori, fantezii din pădurea întunecată. verdele pătrunde în inima pătată, străbate trupul și mintea
ACANCA MARGARETA COSTACHEReiubire
Mi-a plăcut cuvântul tău prietene, În reiubire te regăsesc, Sufletele noastre coapte Împrăștie miros de pâine caldă. Străbat pădurea stearpă, Ecoul surd îmi alungă și soarele și norii. Îmi e
ACANCA MARGARETA COSTACHE***
aș vrea să distrug mărul, să împletesc din frunze uscate o doină a vremurilor apuse. mă plimb agitată pe holul lung, cuțitele nu-mi dau pace, merele verzi îmi potolesc setea, merele roșii
ACANCA MARGARETA COSTACHEZile liniștite
Fluturii pedalează biciclete, își iau în zbor și visele. Gândacii fumează elegant, își înnoadă la gât demnitatea, în cravate albastre, frumos apretate. Respir frumusețea altora, sângele meu
ACANCA MARGARETA COSTACHE***
dragostea mea era un copac bolnav. în fiecare toamnă îi bandajam rănile, soarele îi alina durerea. nu se vindeca, dar nu-l lăsam să moară.
ACANCA MARGARETA COSTACHEîți amintești ?
Valurile se agită, ca si cum ar îmbrățișa o himeră... Dorința respiră, tulbură pământul, anotimpurile din trupul nostru lasă urme. Astăzi te rog să îți lași sufletul liber, să ne ținem de mână
ACANCA MARGARETA COSTACHE***
Nu mă întreba ce simt, câți ani am, ce cred despre libertate. E un război al sentimentelor , al indeciziilor, e o luptă între frunze moarte și sânge vulcanic. Aștept să mă trezesc din coșmar.
ACANCA MARGARETA COSTACHEsunt o carte
când mă dezbrac simt cum se dizolvă coperțile. sunt o carte, sunt un copac ucis. gândurile mele, frunze care mor periodic. mâinile mele, un fel de rădăcini înfipte în sufletul
ACANCA MARGARETA COSTACHEfulgi peste timp
în trupul tău se ascund pietre, mă îndrept către tine, cunosc durerea. Râd și critic. Mâinile mele au plâns atunci când ochii au rămas fără sare. te aștept. timpul nu-mi recunoaște
ACANCA MARGARETA COSTACHErătăcit
Simt copacii negri , cum pătrunde pădurea în tălpile mele. privesc ceașca de cafea, două umbre se iubesc. văd mâini uriașe, cum strâng în brațe munții.
ACANCA MARGARETA COSTACHE21
marea, zborul albastru, copii, zambete si multe papusi... trupul tau ca un pat de frunze ...
ACANCA MARGARETA COSTACHE***
de câte ori te văd îmi cad picioarele, imi inalț brațele ca un copac, urlu după dragoste, îmi cresc lumini in trup, mă târăsc într-o altă naștere...
ACANCA MARGARETA COSTACHEzăpadă
pastel fără culoare, bucată de pământ pătrunzând în piele și mâinile impăturite în cenușă. număr frunze. a plecat copilul cu vierme bătrân pe chip. devine uneori copac sau
ACANCA MARGARETA COSTACHE***
ieri suflarea avea gust de lemn vechi. când punea mâna pe suflet se uita numai la cer... pământul căuta sânge și icoanele toate au tăcut. când înjunghia norii nu i-a spus nimeni despre
ACANCA MARGARETA COSTACHE