anca julieta

“bună ziua, dă-mi toporu’
vasea mi-a lins picioru’* “

*bonus – o palma pe cur

cam așa aș rezuma finalul…care în loc să ducă undeva demersul din început, îl aruncă în chicioșenie….
oare lui cine i-a lins lacrimile ce nu se vedeau? sau plânsul există doar dacă avem lacrimi?!

câtă bucurie...

am recitit POEZIA...vroiam să mă bucur. e frumoasă baby... mi-a adus aminte de noi, cum suntem, pentru ce suntem... aseară nu mai știam, și poate nici ieri... și poate nici tu...
atâția oameni cunosc acum iubirea noastră... e minunat baby
da, poate că nu o să rezist lângă tine, n-am de unde să știu asta.... acum te iubesc... și nu vreau să mai știu altceva. vreau mereu prezent.