Lipiciul

Anca, dragă, nu mă lăsa confuz! Cu cine ești lipită spate la spate? Cu un ,,el\'\', după cum rezultă din primul vers (,,Ne-am trezit lipiți...\'\') sau cu o ,,ea\'\', după cum rezultă din penultimul vers (eu, tu și lipiciul vom fi separate\'\'). Sau poate că s-a metamorfozat persoana cu care erai lipită ,,spate la spate\'\'! Acum iartă-mi o întrebare poate prea personală: Dacă este vorba de o metamorfoză, nu ai fi preferat ca aceasta să fi avut loc în sens invers, adică să intri în cadă cu o ,,ea\'\' și să ieși de acolo cu un ,,el\'\'?

cam precara.
pe tema asta a scris si Ana Blandiana mai demult o poezie care, desi cam foarte optzecista, plus melodramatica in ton, mesajul e bine construit. Nu ti-o dau deci ca exemplu la nivel de discurs, ci de constructie a mesajului afectiv.

\"Unii te vad numai pe tine,
altii ma vad numai pe mine.
Ne suprapunem atat de perfect
incat nimeni nu ne poate zari deodata
si nimeni nu indrazneste sa locuiasca pe muchia
de unde putem fi zariti amandoi.
Tu vezi numai luna,
eu vad numai soarele.
Avem 4 brate sa ne aparam
dar eu pot sa lovesc numai dusmanul din fata mea
si tu numai dusmanul din fata ta
avem 4 picioare sa alergam
dar tu poti fugi numai in partea ta
si eu numai in cealalta parte.
Orice pas e o lupta pe viata si pe moarte.
Suntem egali?...
Numai noi cunoastem dorul
de-a ne putea privi in ochi
si-a intelege astfel totul
dar stam spate in spate
crescuti ca 2 crengi
si daca unul dintre noi s-ar smulge
jertfindu-se pentru o singura privire
ar vedea numai spatele din care s-a smuls,
insangerat, infrigurat
al celuilalt.\" - Ana Blandiana