Anca Balcanu

Dacă vă plângeți de Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii, ca sa fiu politically correct, apoi înseamnă că nu ați făcut încă cunoștiință cu birocrația franceză! Pentru obținerea vizei de student, deși am o bursa, a trebuit să aștept peste o lună de zile (oricum am fost fericită, colegilor mei, care au fost primiți în cadrul aceluiași program al Uniunii Europene la instituții de învățământ franceze, le-a fost refuzată, fără nici o explicație, acordarea vizei). Și ajunsă în Republica Franceză m-am lovit de o altă problemă: Statul libertății, egalității și fraternității nu știe dacă sunt studentă sau muncesc și prin urmare nu îmi acordă cartea de sejur. În caz de vă întrebați, da, am toate actele în regulă, nu am făcut parte din organizații teroriste și nu am venit în Franța ca să muncesc, sunt aici pentru studii!

\"E-urile nu sunt umane, dar rublele, ei bine prietene, rublele sunt! Si le gasesti la tot pasul in Dostoievski, corect?\" (Anonimul)

Îmi place foarte mult titlul - de fapt din cauza titlului am și citit textul!

Pentru o primă încercarem textul e chiar bun! Felicitări!
Dar, să nu uităm \"dar\"-ul nostru cel de toate zilele, atenție la final (ai putea încerca să scrii un astfel de meta-text cu un final liber) - cred că dacă nu ai fi dat o soluție explicită și ai fi lăsat cititorul să-și rezolve singur \"tensiunile lirice\", scrierea ar fi fost mai puțin constrânsă și mai în ton cu stilul.
Foarte bine utilizate imaginile, cel puțin mie îmi dau senzația unui carusel din mintea eternului scriitor.
Aștept contunuarea (trebuie să existe o continuare, nu?).

Poezie citadina, contemporana, postmodernista (as incerca, s-ar putea sa ma insel, sa ii spun chiar postpostmodernista).
Fragmentarea la maxim a imaginilor, fie ele auditive sau vizuale. Deconstructia reusita, dupa umila-mi parere, a discursului. Un text bun.
Dar(exista intotdeauna un dar), poate ar fi mai putin violent ca limbaj daca ai incerca sa folosesti eufemismele in locul jocurilor de cuvinte (care uneori nu sunt atat de reusite). Inteleg mesajul \"dur\" al textului, dar cred ca ar impresiona si mai mult daca ar fi un pic mai \"deghizat\" (stii, povestea cadanei si a foilor de ceapa:) ).

Pentru ca e in limba noastra, pentru ca suntem departe de casa. Stiu ca e banal, dar cand suntem departe, totul capata valoare! Din Franta numai ganduri bune,

Stilul povestitorului se aseamana, e drept cu cel al lui Creanga, dar e normal, intr-o astfel de povestire oralitatea e cea mai importanta, nu?

Textul dvs. a fost o adevarata incantarea pentru mine. Nu ma asteptam sa-l regasesc pe Pacala dupa atatia ani pe un sit de internet.

Desenele sunt cu adevarat reusite.