Printre zâmbete amare și dulci suspine,
În versurile ascultate ca să te aline,
În norii purpurii și roua argintie,
Prin stelele cazânde și luna pustie,
În nevrotică așteptare și în nerăbdare,
În
O alintare sub o mângâiere,
Mii de cuvinte rostite în tăcere,
Un sunet egalând o simfonie,
Inspirația pentru o poezie,
Un vis frumos fără trezire,
Ploaie de raze într-o contopire,
Un zâmbet ca
Dacă reușești să stai ascuns de orice e profan,
Dacă poți fi trecerea mea către un alt liman,
Dacă vei scrie legi în care să pot crede iar,
Dacă lacrimile vei usca de obrazul meu amar,
De-mi vei
Nu fi mâhnit, iubite, când mă dau drept ateu,
Nu poți să treci de aparențe să vezi cine sunt eu?
Nu te-ntrista când îl hulesc pe dumnezeu,
Nu tot ce spun e-adevăratul gând al meu!
Căci nu
Amestec de liniște și furtună
Flăcări cu gheață se-ncunună...
Griji și copilării văd alergând,
Prin minte și suflet trecând...
Visuri și deziluzii arzând,
Topite, uitate, molcom
Sa-ți spun nonsensuri fără de șir în rime,
Să mă prefac că sentimentele-mi sunt anonime,
Să joc un rol stupid fără să urc pe-o scenă aleasă,
Să te întreb printre suspine ce aștepți de la o fată
Ce a început ca un poem desăvârșit
Ajunge-n timp să se rezume doar la… obișnuit;
Nimic surprinzător după ce o-ntreagă viață
Simți că trăiești învăluit de nori și ceață…
Și totuși,ce caut eu-n
De ce anume încă te temi când ești cu mine?
De cine crezi că depinde fericirea ta dacă nu de tine?
Tu chiar crezi că lumea asta numai din principii se ține?
Oricât ai încerca nu poți desface totul
