Poezie

Epifanie

1 min lectură·17 februarie 2005

Mediu

Sa-ți spun nonsensuri fără de șir în rime,

Să mă prefac că sentimentele-mi sunt anonime,

Să joc un rol stupid fără să urc pe-o scenă aleasă,

Să te întreb printre suspine ce aștepți de la o fată atât de falsă;

Să nu vreau nimic nici de la tine, și totuși ce caut să găsesc,

Să îmi apropii încet genele fară a-mi fi teamă să mă trezesc;

Să nu te las să mă descoperi chiar dacă asta vreau,

Să îți întind în schimb paharul cu iluzii, eu refuzând să beau;

Să imaginez o lume în care totul este altfel față de cum este,

Să îți zâmbesc și să te iau cu mine în propria-mi poveste...

Să când realizez că această dulce epifanie e doar amăgire,

Să te alung ca să rămânem amîndoi o amintire...

001.633

Anca. “Epifanie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anca-0008389/poezie/106611/epifanie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.