Poezie
Culmi și prăpăstii
1 min lectură·
Mediu
De ce anume încă te temi când ești cu mine?
De cine crezi că depinde fericirea ta dacă nu de tine?
Tu chiar crezi că lumea asta numai din principii se ține?
Oricât ai încerca nu poți desface totul în RÃU și BINE.
Tu crezi că zborul meu spre dealul alb e-amară utopie;
Chiar crezi că-n infantilitatea-mi nu știu eu însămi că-i o nebunie?
Spui că-i un joc periculos, demult pierdut spre absoluturi să tind;
Și asta știu căci doar în fața mea în fiece zi visuri se sting.
Pretinzi că spre binele meu mă pregătești pentru luciferica-mi cădere,
La întrebarea de regreți ceva în viață, nu eu, ci tu vei răspunde prin tăcere;
În fața intangibilității fericirii, de frică, rapid te-ai resemnat,
Decât să-ți pleci capul, mai bine să fii numit idealist neadaptat.
001.925
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Anca. “Culmi și prăpăstii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anca-0008389/poezie/75044/culmi-si-prapastiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.