Mediu
s-au dus și au lăsat,
tot ce era mai scump, mai vechi, mai nou,
sau dus și au plecat,
pe ani, pe zile, fără ca să știe când se vor întoarce înapoi
au plâns și au iertat,
tot ce le-au spus, regretele le-au pus acolo, undeva în gol,
nu au mai vrut, nu mai puteau,
nu-au mai știut cum să îndure totul,
nu mai aveau puteri să strige “ noi… voi… noi…”
când au plecat au zis că vin,
că se întorc, că stau puțin de tot,
nu au știut, nu s-au gândit
că ei mințeau fără de voia lor
erau săraci, erau bogați
toți și-au luat desaga subțiori
au zis că pleacă pe-înserat
așa și au făcut, s-au dus când luna îi pândea acolo printre nori
lăsați cu cei de-un sânge sau cu unul mestecat
nu au știut că mâine nu va fi la fel, cum și era
- un tot întreg,
vor fi doar părți, tăiate de un greu destin
002.338
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anatolie Melnicov
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Anatolie Melnicov. “cînd au plecat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anatolie-melnicov/poezie/13917817/cind-au-plecatComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.