mărunțișuri
nimic nu mai este nimic nu va fi nimic ne așteaptă nimic iar vom fi nimic nu mai vine nimic nu mai cer nimic se acunde nimic vine ieri nimic tot se vinde nimic se pricep nimic e la
AMAnatolie Melnicovorizonturi
ce frumos stă asfințitul nostru un soare ce apune peste deal un ciripit de păsări în grădină un strigăt cunoscut de după geam pe cât de drag e asfințitul nostru un plin veșmânt trecut ca prin
AMAnatolie Melnicovîncotro, Moldovă?
"poporul" nu mai e, Moldovă a dispărut, s-a descompus în timp tot așteptând să îți revii "poporul" te-a iubit, Moldovă smulgând pe rând vene din corpul tău cu dragoste... așa cum poate
AMAnatolie MelnicovFemeie
femeie ești tot ce e mai scump pe-acest pământ ești poezia cea plină de dor și cânt ești viața - plină de înțelpciune esti floare-albastră strânsă din câmpie femeie ești tot ce poți visa
AMAnatolie Melnicovești frumoasă
ești frumoasă, chiar dacă pe alocuri ai musteață ești frumoasă, chiar dacă părul ți-e măciucă de atâta ceață ești frumoasă, chiar dacă-ți pare că ai riduri mici pe față ești frumoasă, chiar dacă
AMAnatolie Melnicovterapie
și iar ți-am prins petale roșii le-am tot cusut de fusta largă ca vântul să îmi dea de știre când cineva va sta la poartă și tot am șters din amintire pe toți ce i-ai avut la poartă pe cei
AMAnatolie Melnicovdespartire
copilul meu, în al tău nume îmi vad trecutul plin de vise pe care presărată’ le-am cu dorul ce-acum e tot sădit în al meu suflet măicuța mea, a tale brațe le mai visez nopțile albe și-în
AMAnatolie Melnicovmai poți?
Poți să rămâi? să fugi? să vii în casă? să te aștepte buna tremurând, cu-un tulburel din banca de pe masă și un păhar plin de venin iubit. Poți să mai duci? e grea povara de țigară? și
AMAnatolie Melnicov5 zile până mă îndrăgostesc
au mai rămas 5 zile să mă-îndrăgostesc și-acum alerg, tot caut să găsesc acea privire dulce – acel destin la care o viață-întreagă să mă-închin au mai rămas 5 zile să-ți șoptesc că vreau, că
AMAnatolie MelnicovEști totul
“ în fiecare strop de ploaie simt sărutul tău în fiecare fir de iarbă văd chipul tău în fiecare floare admir ochii tăi în fiecare vânt de vară adulmec mirosul tău în fiecare carte descopăr lumea
AMAnatolie MelnicovMireasa
atât de fragedă, ca floarea de cireș te simt, când te ating mireasă și-în ochii tăi știu că mai văd imensa poftă, de-a gusta din viață atât de dulce, ca mierea din povești răsuni, când vorba
AMAnatolie Melnicovesti totul
“ în fiecare strop de ploaie simt sărutul tău în fiecare fir de iarbă văd chipul tău în fiecare floare admir ochii tăi în fiecare vânt de vară adulmec mirosul tău în fiecare carte descopăr lumea
AMAnatolie MelnicovTe vreau
vreau să te văd zâmbind așa cum eu te știu frumoasă și naivă, vreau să te văd trăind din plin fiece zi, și fiecare clipă vreau pe furiș în lumea ta să te descopăr ca pe-o Atlantidă, vreau
AMAnatolie Melnicovnorul
nu am mai șters praful din mintea mea nu mi-am mai tăiat unghiile nu am mai plâns demult atunci,când a plecat a spus că se duce departe dar în mintea ei se ducea să se spânzure urlau
AMAnatolie Melnicovscrisoare de la Mos Craciun
De azi zic START la sărbătorile de iarnă de azi eu vă doresc tot ce-i mai bun, un pic de dragoste și-un pic de socoteală să le găsiți în sacul de Crăciun. Și tot în sac să fie multe -
AMAnatolie Melnicovși iar, a câta oară
ce simt, ce cred și ce mă doare? ce pot, ce știu, cine\'i mai tare? de când și cum și în ce vară de unde, cât și altă sfoară de ce, de unde și \'în ce țară? și cum și cine? \'a câta
AMAnatolie MelnicovEi si Ei
mai au de spus cuvinte bune și frumoase cuvinte presărate cu piper împlute cu minciuni frumoase la toți ce\'i înconjoară la tot ce este viu mai au de scris ce simt și ce îi doare ce pot, ce
AMAnatolie Melnicovdeja, era târziu
și-atunci când s-a trezit poporul, era târziu nu mai ningea cu daruri multe, cu cadouri, era pustiu și-atunci când s-au luat la ceartă, nu mai conta cine era un frate, soră sau o tearfă, erau
AMAnatolie Melnicovcînd au plecat
s-au dus și au lăsat, tot ce era mai scump, mai vechi, mai nou, sau dus și au plecat, pe ani, pe zile, fără ca să știe când se vor întoarce înapoi au plâns și au iertat, tot ce le-au spus,
AMAnatolie Melnicovbalada unei broscuțe
hei, unde te-ai pierdut? ai fost cumva în stradă? ai încercat să fugi de viața blestemată? ai prins un fluture, ai împărțit baloane? sau, poate ai fumat la colț de poartă? știi cine? unde? câți
AMAnatolie MelnicovSah și Mat
nebun, săltat în zeci de colțuri fără ceartă, pion, jertvit de mii de ori pentru o viață, regină, plină de fiori, iubită de tot clanul, un cal… doi cai, săltînd în sus mai nu’ atingînd
AMAnatolie MelnicovEa
Sătulă de timpul frumos de afară Lătrată de toți vagabonzii din stradă Cuprinsă de friguri, izbită de gânduri, Bătută de soartă Ascunsă de vântul turbat de afară Răpusă de ghinduri uitate în
AMAnatolie MelnicovSă nu mă lași
să nu mă lași să sting lumina să fug, să plâng, să sar din lanț, să nu mă lași să sting privirea mai palidă decât un laș să nu mă lași să fug din beznă - E libertatea care-o am ! să nu mă
AMAnatolie MelnicovCând vei pleca
să nu îmi spui că nu-ai cuvinte că nu mai poți, că nu mai stai, să nu mă minți doar știi cum luntrea se umple și dispare-n larg să nu te duci fără de mila pe care mi-ai purtat cândva, nu am
AMAnatolie MelnicovEu sunt Tu esti
sunt neam, istorie și grai sunt limbă, voce și’ al meu plai sunt tot și toți ce mă’ înconjoară sunt tu, sunt el, sunt ea… sunt a mea țară sunt cântecul din a mea țară sunt un picior înfipt în
AMAnatolie Melnicov