Poezie

terapie

1 min lectură·1 mai 2011

Mediu

și iar ți-am prins petale roșii

le-am tot cusut de fusta largă

ca vântul să îmi dea de știre

când cineva va sta la poartă

și tot am șters din amintire

pe toți ce i-ai avut la poartă

pe cei ce-ograda ți-au văzut-o

și pe ceilalți ce-au stat la poartă

și am sădit la mijloc ție

mulți trandafiri ca să-i înghimpe

când vor dori din nesimțire

să îl atingă, să-l cuprindă

iar bustul l-am udat cu apă

ca iarba sa fie stufoasă

să nu-l găsească nesimțiții

când orbi vor fi de-atâta foame

pe gură ți-am pictat un soare

ca să îi bată pe năstrușnici

în ochi, în cap... ca să se-aprindă

când tot se vor uita... la soare

și ochii - ață de păiangen

să-i prinzi, când vei găsi privirea

prea copleșită, prea-îndrazneață

prea dulce și lingușitoare

iar părul tău bălai și neted

l-am încâlcit cu multe biciuri

ca-atunci când vor dori s-atingă

să-i biciuiești fără de milă

și-acum mă duc, a mea iubire

te las în casă cu speranță

că de revin găsesc pe tine

tablou pictat în a mea ceață

002.292

Anatolie Melnicov. “terapie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anatolie-melnicov/poezie/13978943/terapie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.