Ananie Gagniuc

Inspirate, rimate și ritmate comentarile la fotografii! Fotografii care, puteți să râdeți, m-au făcut să lăcrimez...
De la „amiral” / Amintiri și nostalgii, / Un alt festival / De ce nu vii, de ce nu vii?...
Nefericita pățanie a lui Eugen Sfichi am discutat-o telefonic cu el, cu o zi înainte de operație și l-am făcut să se amuze. I-am spus că la anul, pe locul cu pricina (unde a căzut) se va monta o tăblie: „Aici, în acest capăt de glie / După umor și chindie / A căzut la datorie...EUGEN SFICHI / N-a murit, să se știe / Din păcate va mai scrie!...
Și, ca să nu se pierdă, o creație ad-hoc:
EPOPEE MOLDAVÃ La apus de soare / De la mal de mare Mării, se porniră / Și se sfătuiră / Trei membri din C.U.C. / Norea, Brumă și Gagniuc / S-ajungă-n Humor / Că-i rost de umor / Hăt, în Bucovina /...Au lăsat mașina / Și-au urcat pe tren / Căldură, antren / Doamne cu goblen / Somn, pe apucate / Preț, la jumătate / Tren, din Burdujeni / Hai la moldoveni! / Ne-așteaptă un unchi / Urcăm în genunchi / Băuturi, cafea / Brumă, când să stea / Pe unul din scaune /...Daune! / Apoi, la pensiune / Cazarea – minune! / După,...festival! / Înspre seară, bal / Port național / Cucii-n carnaval! / La final...”Domn primar, pe cuci îi duc / Că-s...cuc!” Și rimează cu GAGNIUC

Dragilor,
aveți sau n-aveți dreptate, aici a fost postată o cronică la care s-a muncit!
Nu denaturați esența cronicii și nu deviați de la acest documentar,
fie el serios sau ilar, de dragul polemicii. Nu-și are locul aici!
Dau un exemplu idiot: concurs cu temă dată, se prezintă epigramele, iar eu mă ridic și explic cum nu dorm din cauza pruritului și propriului sforăit.
Am fost explicit?

Citez și eu din citatul dat de Gârda din Norea, dar trunchiat, așa cum l-am citit, după ce m-am îmbătat...cu iluzia că voi pleca de la Bistrița cu palincă:
"înseamnă să corectezi informații...să donezi umorul...să te aplauzi fără să fii îndurat..., să alergi...suge sticle, fotografii cu câteva slute, să le gătești în boschet și să iei pragurile,...să iei (text indescifrabil) în mână și... rezultatul este în același..."
Cu scuze Norică, e șarjă amicală de la o matahală;
e șarjă de la unul cât o barjă.
Dar, de fapt, determin cititorii să-ți mai parcurgă odată textul!

Așadar, joi, 7 mai, ORELE 17. 00, capitala va fi zguduită! De râs, evident...
Lansarea volumului “Umor...3G” va avea loc la librăria “Mihai Eminescu”
Și Luceafărul poeziei românești va zâmbi, dintr-un tablou.
Triunghiul peste țară, Gagniuc-Constanța, Gârda–Cluj și Ghiță–București,
umoriști de mână primă se “comprimă“ pe mediana București.
Publicul o să se BUCURE ȘTIut fiind că autorii sunt la vârful valorii,
în literatura de gen.
Fiecărui iubitor de umor, tuturor, chemare la lansare.
Vă semnalăm, vă așteptăm și semnăm...
Cei trei G

La Alba Iulia a fost ultima noastră întâlnire. L-am văzut și am bănuit că va fi ultima noastră revedere. Chiar i-am șoptit lui Dan, care cred că avea același dureros sentiment. Ei au fost colegi, au fost mult mai apropiați. Mi-a dat cărțile "Dicționar cu umor geto-dacic" și "Eclipsele lui Ipse" A apărut 2014, probabil ultima sa carte...
Un gând pios, o lacrimă. N-are de ce fi iertat în ceruri, a fost un om prea bun și prea corect. Vie să fie amintirea lui!

Je suis Gagniuc
Cu-asemeni comentarii
Cu laudele, varii
N-or să mai existe
Acte teroriste!

Cred că Norea se referă la aceste TREI lucruri care-s chiar cele mai plăcute:
o vodcă înainte și-o țigară după...

Cuvinte rare: vin din plin; destin; Rotaru Florin
Cuvinte uzuale: litri de vin (25 milioane); bomboane; tromboane
N-am cuvinte!

Acum, c-au ghicit împricinații, se lasă cu ceva...lichid?
De fapt, suntem mai mulți. Putem face un partid...

Norică,
Ai grijă că, la o adică,
Vor scrie (la una, mică)
Și cu cei fără de chică...

Nu-i epigramă, da-i de luat în seamă...

Da, Daliana, mai vino și pe la ședințele clubului nostru, adică (scripta lui Norică), a ta carte nu-i și-a noastră, nu știm de ea. Mai adu-ne aer proaspăt că suntem ghftuiți unii de alții...Sătuli. Mai mult, nu știm: care e, de fapt, a unsprezecea poruncă? Și cine o "aruncă"? Dacă tot am luat-o (!) pe rime, n-o fi aia cu "La muncă!"? Oricum, felicitări! Când voi avea dreptul la stele, una nu-ți dau! Adică, nu-ți dau una, de la mine vor veni stele mii și...ce-o mai fi!

Cronica mi-a lăsat - și mie - gura apă, d-apoi epigramiștilor participanți!
Să treci pe lângă 25 milioane litri de vin, fără a gusta măcar, puțin,
aia nu e CRAMÃ, e CRIMÃ!
Oricum, constănțenii mei au fost la înălțime, Norică, cel puțin, a venit și cu vin, cu diplomă, dar fără două-trei amenzi rutiere, cum era obișnuit...
Mă bucur că niciunul nu mi-a adus măcar o bomboană "Bucuria", știindu-mă diabetic. În decembrie sunt invitat în Scoția și-o să revin cu whisky...
Noroc că toți sunt abstinenți. Atât despre sex.
Like acestei cronici, fără stele, că n-am dreptul la ele. Dar, dacă tot vin sărbătorile, o epigramă a la Noni Gagniuc:
Colindul cu Steaua (obicei de sărbători)
Din Crăciun la Bobotează
Câte un colindător
Celor de "mai sus" urează
"Tu' le Steaua mamei lor!"
Dane, aștept cronica de la Craiova. De-acolo, ce n-o să-mi aduci?

Fotocronică la cronică
Îmi place că-n prima poză, primii au c\te ceva de dus la gură. Un covrig, o sticlă, un micofon...
În poza a doua nu văd pe nimeni, din cauza picioarelor Cătălinei...
Coborând la poza cu sala, comntariul „plină” are ceva goluri...
În poza cu Mirabela Dauer, cântăreața arată cu mâna spre vulcanii noroioși, anicipând campania electorală pentru europarlamentare...
Apare apoi, în foto, epigramistul Vasile Vajoga, care-și prezentă primele sale cărți...
Fotografia făcută la Florin Rotaru acasă mă duce cu gândul la primele două vizite. Cred că, a treia oară, o să ne invite și-n casă...
O nedumerire: fetița aia mică, din fotoliu, e Ica Ungureanu?
Iar în ultima poză, față de atâția politicieni care taie panglici, măcar domnul profesor Stefan Cazimir taie... tortul!
În rest...numai de bine!

Fiind ucenic pe acest site, nu știu dacă am dreptul să dau steluțe. Dacă da, nu știu cum. Dacă nu, de ce mă mai frământ? Și ultimul dacă: dacă fulgii de nea de la Mizil pot trece ca steluțe, din partea mea, Norică, munți de nămeți. Până la vară, să tot dai la lopeți!...

La cât de rotund mă dau eu, cu patru decenii de împliniri mărețe în creația umoristică, mărturisesc târzia descoperire a acestui gen aparte, senryu. Nu l-am prea cultivat in serele și serile mele literare. A trebuit să-l cunosc pe inimosul - spumosul - la CUC, bosul – (și cheliosul) - Dan Viorel Norea, spre a mi se deschide ochii în astă zonă (niponă) de creație. Senryu nu te face să râzi în hohote, doar să zâmbești și să rostești „Ce adânc e scris!” Are un umor fin, elevat, concentrat. Pare evaziv, aluziv, dar e creativ și distractiv. O țin în rime. Frumusețea celor trei rânduri te încântă, dar te și pune...pe gânduri.

Cât despre doamna Ina-Simona Cîrlan, i-am citit textele din carte și mă declar...fan! Are un umor spumant, percutant, delectant. Ca și coautorul Dan. În rest, pe ruta Constanța - Veneția, păstrez discreția...

E prima dată când reușesc să postez un comentariu la textele de pe acest site.
Mulțumită lui Norea. Inginerul, tot inginer...La viscolul descris (de nedescris!) îndurat la Mizil, s-ar potrivi scrierea lui Cornel Udrea: "Astă noapte a fost așa de ger, că un câine, care a dat colțul, s-a rupt în două!" Din câte am înțeles, a fost vin din plin, așa că Mizilul a făcut casă bună cu "trotilul". N-am fost și eu acolo...Dați-mi voie să mă oftic!

Mulțumesc celor care mă citesc! Mă-ncântă să vă fiu, la ce scriu, izvor...de umor!