Ana V

Dă-mi un pumn de coji de portocale Și îți voi spune Cât timp mai este până la Crăciun Peste o lună voi fi uitat de Bluza albastră sau de umbrelă, Dar sper că tu nu ai făcut-o și Ia asta în ce

Uită-te la toate astea și spune-mi pentru ce am crengile astea care sunt doar rămurele și înmuguresc unghiile a primăvară și rădăcinile astea spune-mi unde ar trebui să se înfigă uită-te la

Ninge astăzi pentru mine și îți promit că o să pot și o să fac ploaia să mă iubească ca și cum zăpada iubește muntele și o să mă auzi până în scoici căci ele o să îți șoptească despre scântei

Sunt înfiptă în tine ca jocul de-ascunsa ,u mă prinzi, nu mă vezi și când inversăm rolurile nu te găsesc nicăieri, nici măcar în scările beciului așa că urc podul palmei și ghicesc din trei

Merg pe stradă și îmi țin privirea în pașii mei viitori aștept să mă ciocnesc de ceva sau să se ciocnească cineva de mine în speranța că străzile vor fi mai puțin îmbârligate și că atunci când

Vreau să mergem într-un loc ce nu se găsește pe hartă poate aflăm o lume ca Alice sau măcar un vârf de munte uitat de ani. Mă întreb de ce soarele cu dinți nu a încercat niciodată să mă muște sau

Vreau să îți fur visele Și să pun copilăria ta în loc Ca să le pot analiza în somn Și să le separ în silabe, În consoane și vocale, În tonuri și semi-tonuri, În mine și tine. Copilăria ta mă

Îți împingi buzele până când distrugi tot ceea ce este frumos sau comparat cu un fluture de noapte Mă împingi în spate ca una din genele tale negre, de sus, arcuite Te pierzi undeva în zborul tău

Mă gândesc uneori la gânduri Că sunt precum o plasă aruncată-n mare În unele locuri nodurile se încâlcesc În alte locuri firele se destramă Și uneori ele se lasă rupte de ancore. Ceea ce rămâne

Ți-ai uitat mirosul la mine în pernă. Ai plecat cu un acord al nimănui, Iar orașul te-a pierdut prin străzile labirintului. Aveam o senzație de amorțeală, Iar afară ningea pentru prima oară. Nu

Poate te-am căutat degeaba în retină prin spițele de bicicletă Fiindcă urmele roților s-au pierdut în noroi. Dar poate locul tău nu este pe două roți. Poate ești un melancolic pe autobuz Sau un

Dacă aș putea scrie toată viața aș scrie despre tine. Aș împărți pe secțiuni gramatica și literatura După trupul și strângerea ta de mână Care e mai presus de ortografie Sau de gravitația care

Mă trezesc uneori dimineața pe la patru Și văd o lumină cam o secundă de un timp În capătul coridorului Și îmi dau seama că nu e o stea sau un clișeu, Dar nu vreau să o ating pentru că îmi e

Ne putem ascunde pe fundul mării Unde nimeni nu ne va găsi Mai ales, nimeni nu ne va întreba Unde a dispărut constelația Orion Și nu vor ști că s-a ascuns și ea în părul nostru, Iar nebuloasa

Am jucat canastă La lumina timidă a unui bec. În această generație a treflelor Inima roșie îi schimbă tranzitiv locul cu inima neagră. Mi-ai spus că nu știu a folosi dama. Eu știam că tu nu ști