12 august
frământ ghinda aia sau ce-o fi în mână și o să continui să o fac până când probabil o voi sparge nu prea merge virgula dar viața mea e făcută din virgule poate o să fac un poem din asta
Ajun
Dă-mi un pumn de coji de portocale Și îți voi spune Cât timp mai este până la Crăciun Peste o lună voi fi uitat de Bluza albastră sau de umbrelă, Dar sper că tu nu ai făcut-o și Ia asta în ce
Pom dilematic
Uită-te la toate astea și spune-mi pentru ce am crengile astea care sunt doar rămurele și înmuguresc unghiile a primăvară și rădăcinile astea spune-mi unde ar trebui să se înfigă uită-te la
Mai spune-mi cum
Șlefuiai bocancii în cazarmă cum Puneam aripile la uscat pe sârmă cum Ne lăsam ziua de mâine unui zar cum Zburai ca un puf de păpădie cum Spărgeam cheagurile de ore cum Aveam ochii de ceai
Eu sunt
Eu sunt suma persoanelor pe care le întâlnesc în spate port o mulțime de umeri eu sunt o sumă de trăiri rezultate în urma clipirii și a secundelor eu sunt 5840 zile de refugiu și tot atâtea
Jurământ
Ninge astăzi pentru mine și îți promit că o să pot și o să fac ploaia să mă iubească ca și cum zăpada iubește muntele și o să mă auzi până în scoici căci ele o să îți șoptească despre scântei
Asterix
Nu cred că ai încercat niciodată să mă bagi între două virgule și asta spune tot fără măcar să deschizi gura. Trasez linii încontinuu Desenez carouri pe cer Descâlcesc sinapse și scriu
Ascunsa
Sunt înfiptă în tine ca jocul de-ascunsa ,u mă prinzi, nu mă vezi și când inversăm rolurile nu te găsesc nicăieri, nici măcar în scările beciului așa că urc podul palmei și ghicesc din trei
Cu pumnii strânși
Merg pe stradă și îmi țin privirea în pașii mei viitori aștept să mă ciocnesc de ceva sau să se ciocnească cineva de mine în speranța că străzile vor fi mai puțin îmbârligate și că atunci când
Fără țintă
Vreau să mergem într-un loc ce nu se găsește pe hartă poate aflăm o lume ca Alice sau măcar un vârf de munte uitat de ani. Mă întreb de ce soarele cu dinți nu a încercat niciodată să mă muște sau
Părul meu lung
Azi am observat că mi-a crescut părul și odată cu el a crescut și orașul. Pe sub unghii am niște urme roșii de la suflet; am reușit să zgârii și norii cu această ocazie. până și castanii s-au
Ascuns în vid
E greu să prinzi Gândul într-un borcan de gem sau O plasă de fluturi. Caut un cuvânt pentru clipă, dar Nu pot niciodată să îl prind în palme sau Cu coada ochiului. Îmi rămân urme în pernă de la
Telefonul fără fir
Dacă ar veni un elf să descâlcească bucla dintre telefoanele noastre Aș prefera ca acesta să fie Dobby Să îi putem da șosete colorate. Astfel am vorbi mai des, Ți-aș auzi vocea precum un
Vise I
Vreau să îți fur visele Și să pun copilăria ta în loc Ca să le pot analiza în somn Și să le separ în silabe, În consoane și vocale, În tonuri și semi-tonuri, În mine și tine. Copilăria ta mă
Pentru când uiti
Îți împingi buzele până când distrugi tot ceea ce este frumos sau comparat cu un fluture de noapte Mă împingi în spate ca una din genele tale negre, de sus, arcuite Te pierzi undeva în zborul tău
Comparații
Mă gândesc uneori la gânduri Că sunt precum o plasă aruncată-n mare În unele locuri nodurile se încâlcesc În alte locuri firele se destramă Și uneori ele se lasă rupte de ancore. Ceea ce rămâne
Planul Z
Ți-ai uitat mirosul la mine în pernă. Ai plecat cu un acord al nimănui, Iar orașul te-a pierdut prin străzile labirintului. Aveam o senzație de amorțeală, Iar afară ningea pentru prima oară. Nu
Eșec
Poate te-am căutat degeaba în retină prin spițele de bicicletă Fiindcă urmele roților s-au pierdut în noroi. Dar poate locul tău nu este pe două roți. Poate ești un melancolic pe autobuz Sau un
Rafturi
Dacă aș putea scrie toată viața aș scrie despre tine. Aș împărți pe secțiuni gramatica și literatura După trupul și strângerea ta de mână Care e mai presus de ortografie Sau de gravitația care
Insomnie
Mă trezesc uneori dimineața pe la patru Și văd o lumină cam o secundă de un timp În capătul coridorului Și îmi dau seama că nu e o stea sau un clișeu, Dar nu vreau să o ating pentru că îmi e
Orion sub valuri
Ne putem ascunde pe fundul mării Unde nimeni nu ne va găsi Mai ales, nimeni nu ne va întreba Unde a dispărut constelația Orion Și nu vor ști că s-a ascuns și ea în părul nostru, Iar nebuloasa
Aromă de portocale
Eu am să îți spun multe/ să îți zic ceva cu mai multe perspective decât o poezie/ cu mai multe cuvinte decât un roman rus/ ceva mai inventiv decât un cântec/ ceva mai memorabil decât coloana
Canastă
Am jucat canastă La lumina timidă a unui bec. În această generație a treflelor Inima roșie îi schimbă tranzitiv locul cu inima neagră. Mi-ai spus că nu știu a folosi dama. Eu știam că tu nu ști
