Poezie

Insomnie

1 min lectură·26 august 2012

Mediu

Mă trezesc uneori dimineața pe la patru

Și văd o lumină cam o secundă de un timp

În capătul coridorului

Și îmi dau seama că nu e o stea sau un clișeu,

Dar nu vreau să o ating pentru că îmi e frică sau

Ei îi e frică de mine.

Închid ușa cu clanța din cheie

Și mă înfioară o mie de gânduri într-o clipă lungă

Ce nu se mai termină până nu închid ochii

Și mă gândesc la ceva ce m-ai rugat acum mult timp

Atât de mult încât am uitat și ce anume.

Oglinda e strâmbă și realizez

Ce super ar fi fost să nu fi existat.

Singura reflexie ar fi fost în ochii tăi și am avea

Motiv să stăm aproape unul de celălalt.

Închid ochii și iar mă ridic din acea stare

Și golesc pașii spre lumina stinsă a becului de după-masă;

Refuz să cred că luminița ai fost tu

Sau că în oglindă îți vedeam aripa stângă

Sau că m-ai dus în brațe până la pernă.

Mi-ai luat cheia?

001.591

Ana V. “Insomnie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-v/poezie/14013146/insomnie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.