Poezie
esență
1 min lectură·
Mediu
răsfirate gânduri ca o pădure freamăt printre sute de întrebări răstignite la fiecare pas cunoști cât nu cunoști pliul ascunde stări nici nu știi de unde vine emoția ți s-ar putea întâmpla și ție îți pare bine când stau unul lângă altul singurătatea dispare în scoarță stă esența de la tatăl fiul moștenire azi o ușă se deschide alta se închide vederii noastre minții celui din urmă îi este dat să ducă în cumpăna fântânii am azvârlit o sete oarbă e încrederea mea spune-mi cum se numără inele în ani ore secunde
051092
0
Nu este greu de refăcut, extinderea acceptând și macrosecvențe.
Câteodată monolitul prozopormului trebuie descompus. Este o sugestie de-a mea. Poate greșesc.