Poezie
concasare
1 min lectură·
Mediu
sunt os despicat într-un maldăr de oase,
iar albul din mine se scurge încet
o trecere-n fugă puterea îmi coase
mă lasă-ntr-un geamăt, un fel de ascet
s-adun iar în mine cumplita povară
a vorbelor oarbe, a duhului mut
nu-mi cere să caut, spre-adâncuri coboară
și scutură sensuri de praf așternut
lucrez în tăcere și unghii se-afundă
în pieptul meu tare cu aerul stins,
când trupul meu așchii, în clipa rotundă,
se-mprăștie simplu în tot ce-i Cuprins...
021.168
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ana sofian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
ana sofian. “concasare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-sofian-0039223/poezie/14171247/concasareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ASideea mi-a venit azi, în timpul slujbei, la biserică; suntem singuri în vremelnicia noastră, rămânem doar simple oseminte adunate-ntr-un pumn, oricând gata să se deschidă pentru a ne împrăștia în Univers. Mulțumesc pentru semnul lecturii. anna
0
sunt sinonime “atrăgătoare”
poemul reușește să prezinte imaginea propusă de titlu
metafora generală este reușită
se leagă atât de bine de trupul casant, sfărâmiciod, prin oase
și nu pierde din vedere nici praful, ca efect auxiliar
originea sfărâmării nu este cea de natură fizică, evident
în întreg, ființa în ființarea sa, apăsătoare uneori, aproape epuizantă
și uniunea din finl
superb