Poezie
trag fermoarul ruginit de vremuri
1 min lectură·
Mediu
ies mai femeie decât mă știam
cărând sacoșele două câte două
de la un etaj la altul
pe vârfuri să nu mă audă vecinii
acum nu mai locuiesc la trei
am coborât
pe scară virtuțile
mele sunt ca notele muzicale
doar eu le pot așeza
îmi cântă viața
vorbesc cu Dumnezeu deseori
merg în audiență
El mă așază în rândul păcătoșilor
eu doar simulez că stau
sunt obraznică
despic firul în patru
până sugrum toate înțelesurile
și pe tine te-am lăsat deseori fără aer
lângă fântână
un copil joacă "leagănul pisicii"
mă pregătesc să trec podul
în pielea de femeie s-a instalat o apropiere lungă
i-aș spune dragoste
023.192
0
FE