De ce sa mai sper?
Sa indraznesc sa mai visez la un apus?
Sau, cine stie, la un rasarit?
Un inceput...
Degeaba...
Un an, acum al doilea,
Si tot nu reusesc sa ii dau drumul.
Am plans, am ras,
Mumiile incet imi zgariau
Corola tristei umbre.
De ce stinge chinuita,
Flacăra maniei intunecate?
Nu vreau sa plec!
Nu vreau sa plec!
Si totusi voi pleca…
Eu nu ma pot opune
A ceea ce zeii
Si acum, pasind in vechiul salon,
Incearca sa te pierzi de tine
Si, incet, sa te apropii de mine.
Sa nu strici totusi coloritul mucegaiului
Si nici florile paianjenului -
E un loc de de mult
Hai sa alergam incet
Ca sa nu tulburam
Miresmele veacurilor de sub noi.
Ma auzi ?
Hai sa alergam incet !
Dureroasa-i trezirea,
Chiar si pentru cei pe care-i calcam.
In urma noastra vom
Ce-nseamna oare? Oprire sau continuare?
Inceputul noptii sau inceputul visului?
Nu, doar un tunet. Ce ma apropie de ea?
Noaptea sau tunetul? Oricum nu-i apartin,
Doar ma apropie.
Stelele
Mi-am saltat pe un umar marea,
Iar pe celalalt am pus somnul.
Intr-o vreme apasatoare,marea,
Uitand de locul unde se afla,
Ma coplesea .
Mirosuri de scoici imbaiate-n lumina
Se ascundeau in
Final de lupte chinuite,
Vreau odihna,
Somn si pace.
E sfarsitul durerii,
Piedicilor si pasilor,
Nu mai vreau sa lupt
E prea mult
Chiar si pentru mine.
Mi-a ajuns.
Lume moarta in
Pasii se lovesc de caldaramul strazii.
Singuri. Uitati. Poarta o fiinta cu ei
Singura. Uitata. E frig, dar nu simte
Caci inima e inghetata.
Incotro va duceti, pasi ?
Un sunet metalic rasuna din
Simt mainile tale
Pipaind incet conturul sufletului meu.
Imi face bine.
Pe marginea lui, lacuri despletite
Isi cheama zapezile.
Dar orele mele de noapte
Se sting singure cu ochii umezi.
Iar
