Poezii

De ce sa mai sper? Sa indraznesc sa mai visez la un apus? Sau, cine stie, la un rasarit? Un inceput... Degeaba... Un an, acum al doilea, Si tot nu reusesc sa ii dau drumul. Am plans, am ras,

Mumiile incet imi zgariau Corola tristei umbre. De ce stinge chinuita, Flacăra maniei intunecate? Nu vreau sa plec! Nu vreau sa plec! Si totusi voi pleca… Eu nu ma pot opune A ceea ce zeii

Si acum, pasind in vechiul salon, Incearca sa te pierzi de tine Si, incet, sa te apropii de mine. Sa nu strici totusi coloritul mucegaiului Si nici florile paianjenului - E un loc de de mult

Hai sa alergam incet Ca sa nu tulburam Miresmele veacurilor de sub noi. Ma auzi ? Hai sa alergam incet ! Dureroasa-i trezirea, Chiar si pentru cei pe care-i calcam. In urma noastra vom

Ce-nseamna oare? Oprire sau continuare? Inceputul noptii sau inceputul visului? Nu, doar un tunet. Ce ma apropie de ea? Noaptea sau tunetul? Oricum nu-i apartin, Doar ma apropie. Stelele

Mi-am saltat pe un umar marea, Iar pe celalalt am pus somnul. Intr-o vreme apasatoare,marea, Uitand de locul unde se afla, Ma coplesea . Mirosuri de scoici imbaiate-n lumina Se ascundeau in

Final de lupte chinuite, Vreau odihna, Somn si pace. E sfarsitul durerii, Piedicilor si pasilor, Nu mai vreau sa lupt E prea mult Chiar si pentru mine. Mi-a ajuns. Lume moarta in

Pasii se lovesc de caldaramul strazii. Singuri. Uitati. Poarta o fiinta cu ei Singura. Uitata. E frig, dar nu simte Caci inima e inghetata. Incotro va duceti, pasi ? Un sunet metalic rasuna din

Simt mainile tale Pipaind incet conturul sufletului meu. Imi face bine. Pe marginea lui, lacuri despletite Isi cheama zapezile. Dar orele mele de noapte Se sting singure cu ochii umezi. Iar