Ana Maria Iamandi

Mersi pt. incurajari si aprecieri. Textul de mai sus este primul text serios pe cale l-am scris acu\' 16 ani. Intre timp gindirea si personalitatea s-au schimbat enorm, dar am rezistat tentatiei de a schimba originalul pt. ca are o valoare sentimentala enorma pt. mine, dintr-o multime de puncte de vedere.
Cit despre faptul ca textul e la Atelier, nu ma deranjeaza. Beauty is in the eye of the beholder. Nu am pretentii de mare scriitor. Scriu pt. mine. Sint gindurile mele asezate pe hirtie.

Foarte fain. On the edge of my seat the whole time...
Clar de la inceput ca personajul principal va trebui sa ia o decizie extrem de grea. Sacrifica un copil nevinovat sau il lasa pe al lui sa moara.
Sfirsitul a fost neasteptat pt. mine. Nu in sensul ca ma asteptam sa salveze copilul/copii de la ferma pt. ca era clar din cum a fost construita povestirea ca se lasa rau...
Personal as fi dus sfirsitul mai departe. Fara alti trei copii pe stand-by mode, plaminii nu sint compatibili, Cozmin moare, iar personajul princial se sinucide. Totul pentru o purificare spirituala.
Conform conversatiei noastre anterioare privitoare la happy vs.unhappy ending, sfirsitul pe care ti l-a propus este cel mai aproape de un happy ending si un succes comercial in Occident.

Frati-miu, foarte haios, colorat, antrenant. Unul dintre textele mele favorite. Astept urmarea cu nerabdare.